A vuit o știre că o Biserică Baptistă veche din Oradea va fi dărâmată pentru a face loc unui bloc, iar știrea seamănă cu una venită din Germania acum câțiva ani cum că o altă Biserică a fost dărâmată pentru a facilita exploatarea unui minereu. Însă știrile acestea pentru mine nu sunt o tragedie, pentru că Biserica nu-i o clădire. Hristos nu a zis mergeți și faceți clădiri peste tot că pe acelea le voi lua la Cer, n-a spus despre clădiri că sunt Mireasa Lui, ci noi suntem pietrele vii din care este alcătuită Biserica Lui. Deși avem nevoie de clădiri si e bine că le facem nu ele sunt Biserica.
Biserica Lui n-are pereții nici albi si nici pictați cu icoane, Biserica Lui nu e nici de lemn si nici de beton, Biserica Lui nu e nici cu clopot nici fără clopot, Biserica Lui nu e nici cu turle de aur si nici cu acoperiș drept, Biserica lui nu e nici cu stâlpi mari de marmură și nici cu fațade de sticlă, ci Biserica Lui este acea Biserică pe care El o iubește până la sfârșit, pentru care si-a dat viața și pe care o păstrează fără pată si fără zbârcitură până la sfârșit pentru a o prezenta înaintea Tatălui.
Problema e că ne-a fost ușor să transferăm statutul de Biserică asupra unei clădiri, să-i zicem lui Hristos: “Uite-ți Biserica!” Iar noi să facem ce vrem cu trupurile noastre despre care Biblia a zis că pot fi Temple ale Duhului Sfânt. Nu dragilor, Biserica este cea care nu curvește, care nu bea si fumează, Biserica este cea care iartă și nu drăcuie la nervi sau de plăcere, Biserica este cea care merge si poartă slava si chipul lui Hristos peste tot. Am fi scăpat ușor dacă Biserica ar fi fost o clădire, dar Hristos nu va judeca pietrele, ci pe noi. Clădirile se invechesc si sunt dărâmate, dar faptele trupurilor noastre sunt înregistrate și vor fi aduse la Judecată!
Tu poți fi Biserica lui Hristos sau Cârciuma Diavolului, Templul Duhului Sfânt sau Templul Satanei. Alege pentru că linie de mijloc nu există!
Cu prețuire,
Toni Berbece