Bunica și bunicul nu aveau săli de Fitness, nu alergau pe bandă nici nu trăgeau de fiare, nu aveau creme pentru arderea celulitei, dar se iubeau de numa’, bunica nu l-a lăsat pe bunicu pentru că avea burtă, nici bunica pe bunicul pentru că avea celulită. Burta și celulita nu erau dușmani ai familiei pe vremea lor.
Bunica și bunicul nu aveau saloane de înfrumusețare și nici de epilat, bunica se făcea frumoasă acasă cum știa ea, iar bunicul o iubea așa, simplă, naturală și “de la țară”. Nici bunicul nu se epila pe picioare și nu-și făcea unghiile cu lac, avea adesea noroi sub ele, dar bunica era înnebunită după mirosul lui de câmp și după ce-i înmuia picioarele în apă fierbinte i le curăța cu grijă.
Bunica și bunicul nu aveau internet, nu aveau Whatsapp, Facebook sau Instagram, nu vorbeau pe Skype când plecau cu zilele de acasă, dar știau întotdeauna unde să se întoarcă, dorul de casă era dor, iar fidelitatea era fidelitate, nimeni nu le putea fura ochii sau iubirea. Azi avem de toate pentru a comunica fără limită, dar oameni se înstrăinează tot mai repede unii de alții, iar familiile se rup tot mai ușor.
Bunica și bunicul aveau Biserica acasă, în cămăruța lor, el lua Biblia și citea după care se rugau împreună fără a se grăbi că începe meciul, fără a fi stresați că le bâzâie telefoanele, că au primit notificări sau că sună nu mai știu cine cu chef de vorbă. La ei rugăciunea era rugăciune, iar dacă erau mai aproape de Cer erau pentru că nu se grăbeau când se puneau pe genunchi, ci zăboveau acolo până Îl auzeau pe Dumnezeu în inimile și mințile lor.
De aceea bunica și bunicul au trăit peste 60 de ani împreună, iar când bunicul a plecat la Cer, bunica i-a spus: “Ești frumos, îmi pare rău că nu ți-am spus mai des!” Bătrânul acela din sicriu era cel mai frumos om pentru ea, pentru că-l vedea cu ochi cerești, nu cu cei pământești plini de defecte.
Așadar, dragostea e mai tare decât moartea, niciun obstacol nu poate sta în calea ei, ea râde de orice vrea să o stingă.
Cu prețuire,
Toni Berbece