Un om moare când vede suferința unui semen și stă cu mâinile în sân fără să întindă o mână de ajutor. Isus în pilda Samariteanului a vorbit chiar și despre preoți și leviți morți, care au trecut indiferenți pe lângă un rănit. Poți merge spre Biserică, dar nu spre ultima slujbă pe care nu o mai poți auzi, nu mort în coșciugul de lemn, ci mort în coșciugul indiferenței care-i mai sinistru decât cel făcut din scânduri. Unii au niște sicrie ermetice în care nu intră niciun sentiment de milă și compasiune și prin a cărui capac nu se văd suferințele altora.
Un om moare când vede un om în sărăcie lucie și în loc să-l ajute din ce are începe să-l judece. Când eram în Vaslui și Iași în vizită la casele săracilor, se apropiau vecinii lor de noi și ne aruncau numai vorbe de ocară despre acei săraci, din bețivi, putori și asistați sociali nu-i scoteau. Dar nimeni nu se apleca să ajute sau să asculte o poveste de viață pentru că majoritatea nu erau așa cum erau descriși, ci s-au născut fără a moșteni măcar o casă sau o limbă de pământ. Nicăieri în Biblie nu am găsit că săracii se judecă sau se analizează înainte de a fi ajutați. Ajuți sau taci și vei da socoteală.
Un om moare când produce suferință celor din jur și nu bucurie. Unii mor fizic și sunt plânși câteva zile, apoi lacrimile se opresc. Dar sunt unii morți care produc lacrimi continuu în viețile celor pe care-i întâlnesc. Aceștia sunt cei mai periculoși morți, oameni cărora nu le pasă de rănile si suferințele altora. Biblia ne spune că poate învia acești morți, iar acestea sunt cele mai mari miracole. Nu aștepta marea înviere dinainte de judecată, ci lasă-te înviat chiar acum!
Cu prețuire,
Toni Berbece