Mă rog când conduc, oare ce moment mai bun să fie ca acela când ești la volan și te rogi pentru drumul vieții tale și-i ceri lui Dumnezeu să-ți lumineze calea. Nu pierde timpul de la volan sau din transportul în comun. Cum spunea și Wurmbrand, cel care se roagă doar pe genunchi se roagă prea puțin. Am auzit de cineva care a fost copleșit de prezenta Duhului Sfânt fiind în tramvai și ținându-se cu mâna de bară, acolo Duhul i-a schimbat viața definitiv. Locul întâlnirii cu Dumnezeu poate fi în trafic sau în înghesuiala din metrou. Gândiți-vă numai la ce binecuvântare putem aduce printre oameni dacă ne-am închina Domnului printre ei.
Mă rog când spăl vase, mă rog când bag haine la spălat, mă rog când gătesc, mă rog când repar ceva prin casă, mă rog când fac treabă de tot felul și-i cer Domnului să lucreze la sufletul meu veșnic mai cu spor decât lucrez eu la lucrurile acestea trecătoare. Timpul meu cu Dumnezeu este mereu, nu-i dau lui Dumnezeu doar acele câteva minute de liniște din viața mea, ci-i dau fiecare clipă pentru că Apostolul Pavel ne-a spus: “Rugați-vă neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)!”
Mă rog uneori fără cuvinte, mă rog prin suspine, mă rog prin lacrimi de tristețe sau de dor, mă rog prin oftat adânc, mă rog prin tăcere îndelungă, mă rog prin îngrijorarea din inimă, care strigă spre Dumnezeu, mă rog prin frica pe care o pun la picioarele Lui, mă rog prin șovăiala care strigă: “Cred Doamne, ajută necredinței mele!” Mă rog mereu pentru că viața mea este o rugăciune pe care Cerul o ia în serios nu pentru că sunt eu cineva, ci pentru că atunci când mă trezesc îi spun Domnului: “Tot ce sunt strigă de dor după Tine!”
Nu te poți scuza, pentru că ai 24 de ore în zi, pun și orele de somn pentru că uneori m-am rugat și-n vis și am primit răspunsuri și mângâierea lui Dumnezeu tot prin vis.
Cu prețuire,
Toni Berbece