Category: Fără categorie

Zilele acestea a fost din partea unora o oarecare teamă cum că ne sărăcim țara dându-le ucrainenilor, că vom goli țara de alimente dacă tot trimitem tiruri în zona de război a Ucrainei. Ei uite că nu i-am uitat pe ai noștri iar azi plecam cu trei dube pline cu vreo 6 tone de bunuri spre satele din Moldova (Vaslui și Iași), unde ne așteaptă ai noștri. Acum câțiva ani am făcut “greșeala” de a dona niște cutii pe care era numele si numărul meu de telefon, iar azi dacă întârzii mai mult de doua săptămâni mă sună zeci de familii care mă roagă să nu-i uit. Deci, orice aș face nu-i pot uita pentru că-mi amintesc ei. 🙂

Chiar vreau să văd acum implicare si susținere din partea romanilor panicați că vor muri ai noștri de foame pentru că ne ocupăm de refugiații ucraineni. Însă avem destule ca să ducem și la un depozit din Suceava de unde vor fi încărcate în tiruri si duse în Ucraina. Citește aceste versete si meditează la faptul că Hristos este în cel sărman indiferent de rasă și naționalitate, El n-a zis că este doar în ai tăi, ci a zis că este în toți cei asupriți și lipsiți în vreun fel:

“Căci am fost flămând și Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-aţi dat de băut; am fost străin și M-aţi primit; am fost gol și M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav și aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă și aţi venit pe la Mine.’ Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete și Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă și am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut (25:35-40).”

RO08INGB0000999906461937
Asociatia Centrul Crestin Profides
C.I.F. 36766530
Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Sau direct cu cardul: https://profides.galantom.ro/donations/add?id_fundraising_page=25581

Cu prețuire,
Toni Berbece

A venit la mine o tânără tare tristă cu rugămintea să ne rugăm pentru părinții ei care după o căsnicie de peste 40 de ani au decis să divorțeze, nu pentru că au pe altcineva, ci pentru că efectiv ura e atât de mare și cearta atât de deasă încât se aprinde de la prima gură de aer trasă la deschiderea ochilor de dimineață, până la ultima dinainte de adormire. Gândindu-mă la cât urlă diavolul contra familiei, aseară mi-am strâns soția în brațe și m-am rugat așa:

Doamne, nu-l lăsa să-mi ia îmbrățișarea caldă pe care i-o pot da soției mele, nu-l lasă pe dușman să-mi ia șansa de a-i spune cuvinte frumoase, nu-l lăsa să-mi ia zâmbetele ei pe care le ador, nu-l lăsa să-mi ia sfatul pe care mi-l dă zilnic și care face cât consilierea a sute de înțelepți, nu-l lăsa pe dușman să ia pacea căminului meu. Vreau să o strâng în brațe până la ultima suflare de pe pământ, vreau să-i iau flori chiar din pensia aceea care o fi cât o fi, vreau să mă plimb cu ea chiar dacă îmi va lua 3 ore o tură de Herăstrău, care azi ne ia doar o oră. O vreau până în veșnicii, de aceea dă-mi mie inimă bună, iar ei sete după iubirea mea până când vom fi duhuri de slavă înaintea Ta.

Cu prețuire pentru dragostea care luptă,
Toni Berbece

Când a început războiul în Ucraina, majoritatea românilor s-au înghesuit să ajute, azi au mai rămas foarte puțini care mai întind o mână. De ce? Pentru că totul e un curent care vine repede și trece și mai repede. Au apărut imediat vocile care au strigat isteric: “Pe ai noștri i-ați uitat? Ai noștri mor de foame si voi ajutați ucraineni?” Nimic nu-i mai ipocrit decât acest strigat. Ascultând aceste voci imediat ți se întipărește în minte noua modă, aceea de a-i critica pe ucraineni că vin cu “jipurile” în țara noastră, iar noi “murim de foame”.

Tot ieri un prieten a donat sânge pentru ucraineni și mă gândeam că vocile isterice ale romanilor ar suna așa: “Noi n-avem sânge pentru ai noștri și voi dați la ucraineni?” Vă garantez că dacă acest prieten ar pune poza aceasta cu anunțul că a donat sânge ucrainenilor s-ar găsi zeci care să-i ponegrească gestul. Deja știu placa și mai știu că mulți au mușcat momeala Satanei de a sta indiferenți și față de ucraineni și față de ai noștri. Aveau nevoie de o scuză ca să nu mai facă, au distribuit masiv o poză cu doi copii români desculț și gata au neutralizat toate lacrimile copiilor ucraineni care îngheață la granița țării noastre.

Gata, a trecut moda ajutorării. Să trecem la natura noastră, i-am rezolvat pe ucraineni acum hai să văd dacă se înghesuie cineva să meargă la ai lui, la săracii națiunii noastre? Hai să văd dacă “vocile isterice” care ne spuneau că vom săraci pentru că trimitem tiruri în Ucraina organizează ei tiruri pentru Vaslui, Iasi, Călărași, Gorj și alte județe în care sunt comasați mulți sărmani. Biblia ne spune așa: “Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat” (Iacov 4:17). Nu mulți știu să facă bine, dar lăsați-i pe cei care știu să facă bine să facă. N-am văzut om sărăcind făcând bine, după cum zice din nou Biblia: “Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac,
căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Domnul îl păzește și-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi ușurezi durerile în toate bolile lui” (Psalmul 41:1-3).

Cu prețuire,
Toni Berbece