Category: Fără categorie

Marșul iubirii este când el o așteaptă pe ea în puritate și invers, cum a așteptat Isaac pe Rebeca, chiar dacă au trecut 40 de ani până la întâlnirea ei. Cum a rezistat? Pentru oamenii liberi există și alte plăceri si bucurii decât cele carnale. Marșurile de azi propun să guști din fiecare femeie sau bărbat ca din merele din copac, însă nu ne spun și de depresiile, bolile și sinuciderile din spatele acestor “gustări.”

Marșul iubirii este când el o duce pe ea la starea civilă si apoi la Biserică pentru a-i jura credința veșnică indiferent de binele sau răul care li se va întâmplă și nu când o droaie de oameni sărbătoresc libertinajul si depravarea. Marșul dragostei este cel care spune “da” unei singure persoane nu unei “turme de destrăbălați”. Marșul lui Iov și al soției lui este cel care trebuie celebrat, oamenii aceștia si-au reconstruit familia din cenușă, soția lui a rămas lângă el și când era falit si bolnav, împreuna reconstruind-și paradisul familiei după multă suferință.

Marșul iubirii este când el urmărește disperat ambulanța în care soția lui simte durerile nașterii prin care va aduce pe pământ încă o făptură minunată. Marșul iubirii este când el îi aduce supă în termos și piept de pui nesărat la caserolă, nu când o droaie de tineri se îmbată si se droghează după care în săptămânile următoare nu știu care si pe cine au lăsat însărcinate și mai apoi se umplu saloane de avorturi cu mame grabnice să-și omoare pruncii.

Marșul iubirii este când ei îmbătrânesc împreună, acesta este cel mai mare marș al dragostei și nu cel în care ei fug să divorțeze la cea mai mică ispită, ceartă sau neînțelegere. Marșurile acestea erau practicate de părinții noștri și nu “marșurile spurcăciunii” prin care se dorește doar o relație de o noapte după care te alegi cu boli incurabile. Marșurile curate și sfinte sunt cele ale credincioșiei, ale dragostei, care își așteaptă partenerul, păstrându-și virginitatea și nu marșurile de azi, de îți e rușine să le privești ca adult, darămite ca și copil. Să ne întoarcem la marșurile adevărate și atunci vom găsi din nou pacea si echilibrul de odinioară. Însă pentru că toate in jurul nostru se strică, să mărșăluim cu toții spre o altă lume, în care pe străzile de aur vor fi doar cei ce au păstrat hainele pe ei si nu le-au dezbrăcat in fața oricărei ispite.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Mă întristează foarte tare să văd cum toată România râde de un tânăr care nu se poate abține și care scapă într-una înjurături și cuvinte obscene. Chiar ieri mi-a apărut pe Facebook un clip în care o “vedetă” îi lua interviu și se amuza copios de neputința acestui tânăr, care, prizonier fiind unei neputințe necurate, simțea nevoia mereu să vorbească din cale afară de porcos. Oameni buni, nu e de râs situația lui. Ia gândiți-vă profund, ce fel de “boală” este aceasta în care simți nevoia să vorbești extrem de vulgar? Oare nu este una dintre neputințele pe care Hristos și ucenicii le scoteau din oameni?

Haideți să vă zic cum Hristos a salvat de această neputință a minții unui adolescent. Acum câteva luni a venit la slujbă un băiat de nici 14 ani care suferea de Sindromul Tourette. A venit pentru o minune deoarece acest sindrom îi controla mintea și trupul, îi veneau obsesiv în gând cele mai spurcate cuvinte pe care uneori le rostea fără control, iar spasmele se manifestau tot mai violent. El si părinții lui erau disperați, școala îi era amenințată, iar viața îi stătea înainte ca un chin.

Însă ne-am rugat si i-am cerut lui Hristos să îndepărteze de la el această neputință de peste minte, i-am spus să lupte, sa înlocuiască fiecare cuvânt spurcat care îi vine în gând cu un cuvânt frumos, de laudă față de Dumnezeu. Am continuat să ne rugam și să luptăm împreună, i-am făcut ungerea cu untdelemn, cum cere Scriptura, iar ieri am primit vestea vindecării lui complete. A putut să termine cele 8 clase si să intre la liceu, merge la Biserică, poate merge liniștit în comunitate și poate fi normal. Așadar, Sindromul Tourette are un leac, iar acela este credința în Hristos. Cine se încrede în El este eliberat de orice necurăție a trupului, a sufletului sau a duhului.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Iubirea irită, îi irită pe cei care nu o dau și nu o au. Mulți sunt iritați când văd familii fericite, când văd sărutări, când aud declarații de dragoste, când văd familii longevive, îi irită credincioșia soției față de soț si invers, îi irită puritate doar pentru că ei nu o au, de aceea să nu te simți vinovat de iritarea lor, să nu te oprești din a iubi si din a-ți arată caracterul frumos pentru că iritații vor în jurul lor doar gunoi deoarece așa este viata lor. Vor doar distrugere, precum muștele, vor doar mizerii din care să se alimenteze și-i irită polenul, dar nu și bălegarul. Iubește până când îi molipsești si pe alții!

Dărnicia irită, îi irită pe cei care nu dau nimic, pe cei care strâng doar pentru ei. Când auzi comentarii de genul: “Ce te lauzi atât cu ce faci?” De fapt să știi că te-a abordat un om care trăiește doar pentru el, deoarece femeia păcătoasa a venit în văzul tuturor și i-a uns picioarele Domnului cu acel parfum scump. Umple si tu orice încăpere, orice loc cu parfumul frumos al dărniciei tale, chiar dacă pe Iuda cel lacom îl irită. Așa cum spune Biblia, lasă să se vadă faptele bune nu spre lauda ta, ci a Celui care ți-a dat și voința și înfăptuirea. Fă cum te-a învățat Hristos: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (Matei 5:16).”

Credința irită, îi irită pe cei care nu o au sau pe cei care prin păcate se închină Diavolului. Când țineam slujbe în aer liber cineva a trimis poliția de 5 ori la noi, nu pentru că îl deranja volumul destul de încet, ci pentru că îl deranja închinarea noastră față de Dumnezeu. Așa cum și poliția ne-a spus, pe oameni nu-i prea deranjează manelele la maxim, dar fac imediat sesizări cum o Biserică se face auzită. Irită-i cu credința ta în Hristos, pentru că de fapt Diavolul urlă și nu vrea ca oamenii să fie eliberați, vindecați și salvați prin credință, ci-i vrea morți în păcate si indiferență. Așadar, nu te opri când iubirea, dărnicia si credința îi irită pe alții, pentru că dacă te oprești vor creste lucrurile care cu adevărat fac rău și distrug orice strop de umanitate si dumnezeire. Fii un sfânt într-o vreme ca a lui Noe!

Cu prețuire,
Toni Berbece