Category: Fără categorie

După ce Faraon L-a jignit pe Dumnezeu asociindu-L cu o nălucă după care leneșii de evrei umblau, țara i s-a umplut de broaște (Exod 8:6). Erau broaște în pat, în oale, în baie, efectiv nu puteai face nimic fără să nu sară câteva zeci de broaște pe tine, inclusiv în somn egiptenii erau “încălziți” de sute de broaște, care se înghesuiau sub ei pentru un loc călduț. Cu toate acestea Faraon i-a cerut lui Moise ca broaștele să fie eliminate a doua zi. De ce “mâine”? Pentru că așa suntem noi, ne gândim că poate mai rezistăm o zi fără Dumnezeu în curviile, minciunile, furturile, răutatea și mânia noastră. Ne pocăim mâine, că azi mai avem un bairam, o amantă care încă se ține după noi, o “combinație” la care ies bani nemunciți, etc…

A doua zi, Dumnezeu S-a ținut de cuvânt si a ucis într-o secundă toate broaștele. E atât de minunat să realizăm că Dumnezeul nostru are putere ca intr-o secundă să alunge toți dușmanii noștri, tot ce ne-a îngrozit si ne-a ruinat viețile, toți demonii, toate neputințele, toate slăbiciunile și păcatele, toate pot dispărea într-o secundă. Dar ce au făcut egiptenii? Au strâns broaștele acestea moarte grămezi si le-au lăsat așa, împuțindu-și țara (Exod 8:14). Tu ce ai fi făcut cu el? Bineînțeles că le-ai fi dat foc. Dar aici intervine o alta slăbiciune omenească, lipsa de consecvență. Pornim bine cu pocăința, ne mărturisim păcatele, dar nu aducem peste noi focul Duhului Sfânt ca să ardă tot ce e stricat. Strângem păcatele grămezi duminica la slujbă când le mărturisim, dar de luni adunăm alte broaște, alte păcate. Și tot așa adunăm broaște până când ni se împute viața cum s-a împuțit Egiptul.

Dumnezeu te cheamă la o viață de sfințenie, să renunți la păcat, nu doar să-l plângi duminica și să-l faci luni, nu doar să cânți în Biserică marți “Osana”, iar miercuri să fredonezi spurcăciuni, nu vrea o viață duplicitară, adică și cu semnul crucii și cu degetul din mijloc arătat la orice semafor, nu vrea și rugăciuni și drăcuieli, nu vrea și Biserică și Club de noapte în viața ta, nu vrea și citit din Biblie și pornografie, și mers la Biserică și mers la curvii si beții. El vrea o singură cale și doar așa vei fi fericit! Alege ce faci cu broaștele (păcatele) din viata ta, le dai foc prin Duhul Sfânt sau le lași să se împută pentru că n-ai timp de Hristos, ci ești preocupat cu lumea?

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece
Foto Text: Fapte 3:19-20

Pe Avraam Dumnezeu l-a binecuvântat cu un copil la 100 de ani, Sara avea 90 (Genesa 21:4), iar la aceste vârste viața a fost restartată pentru ei. Efectiv au întinerit, iar planurile vieții s-au intensificat. De unde atâta energie la acea vârstă? De la Dumnezeu, clar. Dacă te simți lipsit de vlagă, nu da vina nici pe vârstă, nici pe sănătatea ta, nici pe nimic altceva, ci cere planuri mărețe de la Dumnezeu si energie pentru ele. El te va întineri ca vulturul pentru lucrurile pe care le ai de făcut. Vorba unui prieten, când Dumnezeu te întinerește îți cumperi un pui de cioară si moare înainte ta de bătrânețe, ciorile fiind cunoscute pentru longevitatea lor.

Pe Moise Dumnezeu l-a trimis la 80 de ani ca să elibereze poporul evreu, iar fratele lui Aaron avea 83 (Exod 7:7). Am spune că doi bătrânei au primit cea mai mare misiune de eliberare a unui popor și cea mai mare mutare a unei mase de oameni dintr-o țară în alta. Cei doi au ținut “în spate” vreo 2 milioane de oameni cu toate grijile si problemele lor încă vreo 40 de ani. Când au murit erau super activi și plini de vlagă. Biblia ne spune despre Moise că vederea nu-i slăbise, iar puterea nu-i trecuse (Deuteronom 34:7). Tu te vaiți de spate si de presiunea psihică la 30 de ani, când acești bătrâni au putut duce 40 de ani un popor prin cel mai arid si periculos teritoriu spre noua lor țară?

Așadar, pune cuvintele acestea la inimă și lasă-te înviorat de Dumnezeu. El poate turna energie în tine cât în zece oameni dacă îi ceri acest lucru pentru toate lucrurile pe care le faci în Numele Lui, de la băut apă la a schimba societatea. Hristos a trăit 30 de ani în cel mai intens mod de viata posibil, ore puține de somn, implicat în mii de probleme, cu o presiune imensă din partea dușmanilor văzuți și nevăzuți, iar la capăt cu o misiune de a muri răstignit în cel mai brutal mod posibil pentru mine și pentru tine. Iar El nu s-a văitat niciodată, ci în toate a spus: „Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească (Luca 22:42-43). Dumnezeu are si pentru tine mii de îngeri care te pot sluji și revigora ca pe Ilie aflat la capătul puterii. Hai, nu mai sta, cere revigorare si pornește din nou cu avânt!

Cu prețuire,
Toni Berbece

I-a șoptit Pământului, dacă ar fi strigat am fi rămas mult mai puțini decât acum, faptul că ne vrea bine la suflet ca să putem fi bine și în trup, ne-a șoptit că în ultimul timp am fost preocupați doar de pântec, de plăceri stricate și de a-L sfida pe Dumnezeu, distrugându-i ordinea familiei, a pământului și chiar a Bisericii. Ne-a șopotit că ne mai dă o șansă de a ne întoarce cu inima spre El, înainte de a judeca Pământul cu Judecățile acelea apocaliptice de le-am văzut și prin filme.

I-a șoptit că ne-am făcut idoli din orice, din sport, din mâncare, din călătorii, din case si masini, din trupurile noastre si ale altora și că închinându-ne la acești idoli am devenit egoiști, am devenit carnali, până într-acolo încât am aruncat veșnicia la gunoi, crezând că ne putem permite să ne jucăm de-a Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a pus pământul pe pauză și i-a zis să stea. De aceea ne-a închis în casele noastre și ne-a blocat pe noi cu noi, pentru a medita la cine suntem, pentru a descoperi ce suntem și pentru a realiza că e ceva mai mare decât noi, anume Dumnezeu.

I-a șoptit Pământului că am devenit atât de răi și infatuați, atât de mincinoși și hulitori încât în loc să ne dăm mână cu mână pentru a trece mai repede și cu bine prin această încercare, în loc să ne uităm în sus spre Dumnezeu, noi am continuat cu aprobarea de păcate spurcate și apoi ne-am împovărat semenii de multe ori cu “scheme” neeficiente, cu prețuri la măști, teste peste teste, i-am obligat să se medicamenteze cu forța, deși mulți n-au simțit sau nu le-a permis fizicul să o facă. I-a șoptit că sunt printre noi destui care profită de orice criză pentru a ne exploata, am văzut astfel că nimeni nu ne iubește cum ne iubește Tatăl Ceresc. Am ajuns să spunem ca Psalmistul David: “Mai bine să cădem în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor (2 Samuel 24:14)! I-a mai șoptit că nu mai e mult și că totul se va termina, iar cei L-au ales vor continua cu El într-un loc nou și imposibil de descris în cuvinte.

Cu prețuire pentru adevăr,
Toni Berbece