Category: Fără categorie

Ieri, înainte de a ieși din mașina, am scos masca să mi-o pun la gură, însă era pătată si nici altă mască nu mai aveam. Institnciv am pus partea cu pata spre gură și nu spre exterior, pentru că din instinct alegem să avem o imagine bună. Apoi m-am gândit că am pus pata spre gură și am lăsat sănătatea pe locul doi. Așa facem majoritatea, vrem mai degrabă o imagine bună decât sănătate trupească, sufleteasca sau spirituală.

Saul, deși era mort pe interior, când Samuel l-a mustrat și i-a spus că Dumnezeu l-a lepădat, a ținut mai degrabă la imagine și l-a rugat pe profet să meargă să se roage cu el înaintea bătrânilor, a preferat să pară viu deși era mort spiritual. Să pozeze în sfânt a fost mai important decât să se căiască înaintea lui Dumnezeu. Când facem o cruce înaintea unei Biserici, deși ascundem beții, droguri, curvii și avem o gură spurcată, oare nu pozăm noi ca sfinți deși suntem morți? Când spunem un “Doamne ajută”?, deși anterior am drăcuit, înjurat de morți și Cristoși, oare nu pozăm noi în sfinți deși suntem morți?

Samson era un erou național, cunoscut ca cel care a ucis 1000 de filisteni cu o falcă de măgar, dar când a venit știrea că e legat si cu ochii scoși într-o temniță filisteană, toți au fost șocați. De ce a ajuns acolo? Pentru că deși îi mergea numele că trăiește era mort, deși era unsul lui Dumnezeu, el își spurca ochii cu femeile desfrânate ca mulți tineri de azi. Era fix ca Biserica din Sardes, care părea atât de vie, cânta cântări minunate, avea seri de rugăciune, dar faptele îi erau pătate, acum se rugau, apoi se mâniau, bârfeau, urau, curveau, pofteau lucruri neîngăduite și nu le păsa de pocăință. Sardes era fix ca tatăl a doi adolescenți, care au rămas fără el după ce acesta a snopit-o în bătaie pe mama lor, asta după o slujba de Biserică la care a îndemnat pios Biserica la fapte bune. Omul acesta era mort, dar fardat bine. Poza în sfânt, deși acasă își călca soția în picioare. Tu cum ești? Viu sau mort? Cu cât oamenii sunt mai morți spiritual cu atât fardul ipocriziei e mai gros pe obraji, ca la femeile complexate. Cu cât se văd mai urâte cu atât își îngroașă machiajul. Mă rog să fii curat și pe exterior, cât si pe interior, iar mărturia ta să fie una bună! Să nu dai cu var peste mormânt ca nimeni să nu cunoască moartea in care te complaci, ci să te lași înviat de Hristos spre fapte sfinte!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu-i putem opri din a pune barbă Feciorei Maria și din a spurca ideea de puritate, dar îi putem avertiza că istoria cetăților stricate, care au îndrăznit să spurce tot, se va repeta la o scară generală, pământul cu tot ce este pe el va arde (2 Petru 3:10-15), tocmai pentru că prin mass media și prin guverne unificate ei vor face o singură “religie a spurcăciunii”, care va ridica pumnul spre Dumnezeu. Din această cauză va ploua din nou cu foc și pucioasă, iar în final tot pământul va fi tras de sub picioarele noastre cum ne spune Ioan: “Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele (Apocalipsa 20:11). Acum se ascund după birouri de lux prin guverne de unde dau legi spurcate împotriva libertății de orice fel, dar atunci nu vor avea unde să mai fugă, vor fi doar niște “duhuri îngrozite” înaintea Judecății.

Nu-i putem opri din a ne interzice treptat să mai folosim Scriptura ca și argument și mod de viață, ne vor considera “nebuni și fanatici”, ne vor considera “dușmanii emancipării”, ne vor considera “împotrivitorii libertății” când le vom spune că păcatul duce la moarte, dar le mai putem spune că cei ce luptă cu al Domnului Cuvânt luptă chiar cu Stăpânul vieții, cel ce va reveni să judece lumea și le va lega “stăpanul” cu lanțuri veșnice. Iată cum îl numește Apostolul Ioan pe Hristos: “Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 19:13). Când ei vor eliminarea Scripturii vor de fapt să-L elimine pe Creatorul care le va cere socoteală, dar este imposibil să evite “ziua taxelor”.

Nu-i putem opri să instaureze domnia Antihristului pe care o pregătesc deja, dar avem datoria să le ținem piept și să nu iubim nimic de pe acest pământ, nici măcar propria viață. Trebuie să fim gata să plătim cu viața de fiecare dată când vom rosti “Hristos”. Nu-i putem opri să ne interziscă să rostim acest nume, dar le putem demonstra că suntem gata să murim pentru Dumnezeul nostru pentru că Îl cunoaștem. Ei își pregătesc legislația prin care să ne scoată în afara legii acestui pământ, dar noi ne pregătim să fim primiți de Cerul întreg. Nu-i putem opri, dar îi putem avertiza că în ziua Judecății nu se mai poate face nimic pentru ei, doar acum Îl pot alege pe Hristos, dincolo vor sta aliniați spre gura Iadului avându-l în frunte pe “Stăpânul Viermilor și al Muștelor”, pe Belzebut, adică pe Diavolul.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Hristos nu ne-a promis că nu vom plânge, dar ne-a promis că alături de El vom fi mângâiați și că nu lacrimile sunt destinația noastră, ci un loc unde lacrimi nu vor mai fi, pe când fără El destinația este un loc unde se vor auzi dinții scrâșnind de durere.

Hristos nu ne-a promis că nu vom mai flămânzi alături de El, dar ne-a promis că ne poate hrăni cu pâine din Cer, ca pe evrei în pustie, și cu carne ca pe Ilie prin corbi, dar cel mai importat este că ne poate hrăni sufletele astfel încât să nu mai simțim golul din el niciodată. Golul din stomac ți-l mai umpli și singur, dar pe cel din suflet niciodată fără Hristos.

Hristos nu ne-a promis că nu vom fi bătuți, scuipați, disprețuiți și batjocoriți pentru neprihănirea pe care a pus-o în noi într-o lume spurcată, dar ne-a promis că cu cât vom fi mai batjocoriți cu atât vom fi mai fericiți, e un paradox care-i va face pe “călăi” să zbiere de ciudă. Nouă ne crește bucuria în suferință, lor le creste agonia în huzurul lumii. Nu-i ciudat?

Hristos nu ne-a promis aici Raiul, aici vom fi prigoniți, curând poate vom fi urmăriți, acuzați pe nedrept că suntem “ucigașii” lumii pentru că nu ne lăsam umpluți cu ce vor ei, ne vor vâna Casele de Rugăciune tot mai mult, ne vor lua în “ședințe” tot mai des. Vor anula credința si vor face o religie nouă a controlului total. Hristos ne-a spus că vom fi prigoniți mereu, dar să îndrăznim că lumea aceasta este biruită deja, ei mai au puțin timp de glorie amară, noi vom domni o veșnicie cu El. Ei par liberi deși merg spre Iad, noi deși părem “legați” mărșăluim spre Rai chiuind de bucurie. Alege cu cine îți vei petrece veșnicia, cu Fiara sau cu Mirele Hristos?

Cu prețuire pentru adevărat,
Toni Berbece