Category: Fără categorie

Nu-i treziți pe “creștinii” morți în păcate, ei vor sări ca arși, vor deveni chiar agresivi și-ți vor spune că au credința lor, că nu renunță la felul în care s-au născut, că religia lor înseamnă să-și bage țigara în gură pentru a-și putea face semnul crucii, să se roage la Dumnezeu să nu le găsească nevasta mesajele de la amante, religia lor mai înseamnă să meargă la Biserică pentru a-și boteza sau cununa vreo rudă, după care să sfârșească în beții, vomând prin băi sau bătându-se mai apoi prin parcări la plecare.

Nu-i treziți nici pe “creștinii” blocați în legi omenești, aceștia vor apăra niște reguli mai abitir decât calea Mântuirii. Se vor mulțumi să te vadă îmbrăcat ca ei, mâncând ce mănâncă ei, ținând sărbătorile lor, cântând ca ei, dar nu le va păsa că nu ești născut din nou în Hristos, nu le va păsa că ești plin de fierea amară, de veninul răutății ca un șarpe, de invidii, de pofta de a te certa. Nu le va păsa că nu ai fapte vrednice de mântuire. Pentru ei contează doar regulile exterioare, nu și transformarea interioară.

Nu-i treziți pe “creștinii” care L-au scos pe Duhul Sfânt și lucrarea Lui din Biserici. Nu-i treziți pe cei care cred că Dumnezeul lor e mut, că nu mai vorbește, că nici prin vise nu mai apare în mintea omului, darămite prin vedenii. Nu-i treziți pe cei care nu mai cred în miracole, ei vor un Dumnezeu incapabil, un Dumnezeu al amintirilor, ei predică despre Moise, care a despărțit Marea, de Iosua care a oprit Pământul în loc, iar Soarele a stat deasupra lui până și-a terminat treaba, predică despre Hristos, care a hrănit mii de oameni cu doar câțiva pești și câteva pâini, predică despre coborârea Duhului la Rusalii, despre Petru, care vindeca cu umbra lui și despre Pavel, care vindeca prin basmale și șorțuri, dar în viața lor nu au credință nici măcar pentru o gripă că va trece, ungerea cu untdelemn nu o mai practică, iar cei care sunt botezați azi ca la Cincizecime sunt niște nebuni.

Totuși, treziți-i, unii vor sări să vă muște prin cuvinte grele, alții poate că își vor veni în fire, iar aceasta va fi cu adevărat o minune. Rugați-vă pentru toți, e de datoria noastră să-i iubim!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am cunoscut un orfan, a fost adus de cineva la Biserica Profides, de o persoană care-l găsise pe acest tânăr dormind în scara blocului. I-a dus o pătură, o pernă, ceva de mâncare și un Nou Testament. Viața lui a fost schimbată de Hristos și de bunătatea lui, pe care a văzut-o în oamenii Săi. Dumnezeu i-a pregătit acestui tânăr un job și un loc de stat într-un cămin, dar curând a rămas fără job și nu și-a mai putut plăti chiria.

A acumulat vreo trei chirii neplătite, iar când am aflat mi-a venit un gând să ne implicăm pentru a-i plăti datoriile. Dar firea a venit imediat cu egoism și mi-am răspuns mie că nu-i treaba mea, să se descurce că de acum e om mare pe picioarele lui. Dar atunci am auzit o voce puternică în minte care mi-a spus: “Voi mâncați casele văduvelor și ale orfanilor…” M-au șocat aceste cuvinte, am predicat adesea din ele, despre cum Fariseii au cheltuit doar pe ei și pe ritualurile grandioase de la Templu uitând de oameni, uitând de văduve și orfani, iar acum Hristos îmi spunea mie că pot deveni unul dintre ei.

Mi-am cerut iertare pentru modul egoist în care am gândit și m-am rugat ca Dumnezeu să mi-l scoată în cale pe acest tânăr orfan, care nu mai avea nici telefon. Am plecat de acasă și pe la Piața Unirii, fix pe o trecere de pietoni m-am întâlnit cu acest tânăr. L-am întrebat cum e, unde doarme, cum se mai descurcă. Mi-a spus că doarme în transportul de noapte sau sub cerul liber. Aproape că mi-au dat lacrimile, l-am anunțat că Hristos mi-a zis să-i plătim chiria și să ne ocupăm de treaba aceasta până își va găsi de lucru. I-au sclipit ochii de bucurie. Fericirea l-a cuprins din nou. Hristos i-a purtat din nou de grijă, iar pe mine m-a ferit din nou să fiu un fariseu ipocrit. Minunat e Domnul!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Secretul iubirii este să uiți repede, să uiți cine te-a lovit, să uiți cine te-a vorbit de rău, să uiți cine te-a păgubit și să trăiești ca un om liber, fără a mai căra vorbele rele, faptele rele, gândurile rele care-ți dau insomnii și dureri de cap. Isus s-a purtat mereu ca unul care uita repede, a uitat repede că Petru l-a trădat, a uitat repede că ucenicii au fugit când El era legat, a uitat repede că a fost scuipat și bătut și de pe Cruce a strigat: “Tată iartă-i, căci nu știu ce fac!” Uită și tu…

Secretul dărniciei este să nu calculezi niciodată cât îți mai rămăne în mână după ce ai dăruit, ci să calculezi cât ai strâns în Cer, in acea comoară pe care rugina, molia și mucegaiul nu o pot ajunge. Secretul dărniciei este să nu te bazezi pe ce ai tu, ci pe ce are Tata, nu pe contul tău, ci pe contul Lui. Când dai să ai în vedere că El va umple la loc, mai mult decât ți-ai putea imagina.

Secretul sfințirii este să te compari doar cu Hristos, să te măsori doar cu neprihănirea Lui, nu cu a celor din jur. Pastorul/preotul tău poate cădea cum a căzut Petru, colegul tău de slujire poate cădea cum a căzut Iuda sau Dima, prietenul tău te poate vorbi de rău cum l-a vorbit Alexandru Căldăraru pe Pavel, soțul tău poate să înnebunească precum Nabal, soția ta poate să-și piardă credința ca soția lui Lot sau a lui Iov, modelul tău de erou al credinței poate să se compromită ca Samson, dar tu rămâi mereu cu ochii pe Hristos, este singurul care nu se schimbă, care nu se clatină și care nu dezamăgește.

Cu prețuire,

Toni Berbece