Category: Fără categorie

Când îți iubești mai mult telefonul, mașina, cariera, banii, televizorul, netflixul, jocurile video decât părtășia cu soția, cu copiii, cu Dumnezeu și cu cei pe care Dumnezeu i-a pus în viața ta, asta înseamnă că iubești și investești în lucrurile care într-o zi vor fi cenușă și nu în lucrurile care sunt veșnice, anume sufletele celor de lângă tine. Punem mai mult preț pe ceea ce e trecător decât pe veșnicie și de aici o sumedenie de probleme și suferințe pentru noi și pentru alții.

Există riscul de a ne îndrăgosti de cenușă în defavoarea sufletului, David a privit într-o zi pe geam la cenușă, inima i s-a lipit de ceea ce e trecător și a dat legământul cu femeia lui și cu Dumnezeu pe plăcerea produsă de cenușă. Mai mult de atât a ucis pentru o mână de cenușă, riscând chiar să-și piardă mântuirea și aducând blestem peste casa lui. Spuneam ieri în predică faptul că un om duhovnicesc își iubește soția “inside-out” punând preț mai întâi pe ce este veșnic, iar astfel trupul devine frumos și plăcut. Nimeni nu va fi ispitit de cenușă dacă stă în părtășie cu veșnicia și gustă din mireasma ei.

Profetul Isaia ne avertizează când ne spune că “ne hrănim cu cenușă” (Isaia 44:20), da, există riscul de a ne hrăni cu lucrurile pământești care ard uitând de părtășia cu Cel care este veșnic și care ne va ridica din cenușă în acea zi când totul va arde. Așadar, nu mai iubiți și nu vă mai hrăniți cu cenușă, slujiți-vă de cenușă, dar nu vă legați inima de ea, ci legați-vă inima de ce este veșnic, de Dumnezeu și apoi investiți iubire în sufletele nemuritoare ale celor de lângă voi. Nimeni nu va intra în cer cu vila aceia cu șapte camere și patru băi, nici cu Mercedesul sau BMW-ul, nici cu plasa cu bani, nici cu aur și diamante după el, ci va intra de mână cu cei pe care Dumnezeu i-a dăruit.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Am urmărit cu groază un filmuleț cu niște adolescente care au bătut cu bestialitate o altă adolescentă, iar motivul era unul de natură sexuală, din câte am înțeles din spurcăciunile pe care le vorbeau aceste tinere. Este foarte clar că nu epoca tehnologie ne va salva tineretul, azi au acces la biblioteci interminabile, milioane de cărți on line, acces la cultură cum părinții noștri nici nu visau, Wikipedia e la un click distanță cu milioane de articole, dar nu cultura și tehnologia vor scoate nebunia din copiii noștri. Ci ei vor fi niște sălbatici culturalizați cu telefoane de ultimă generație cu care să-și filmeze nebuniile și violența exacerbată.

Ceea ce-i va salva de la violență, depravare sexuală, droguri, anturaje stricate, beție și alte nenorociri va fi credința în Dumnezeu. N-am văzut copil crescut în credința creștină și într-o familie cu teamă sfântă de Dumnezeu, care să smulgă părul unei fete, să o scuipe și să-i care picioare în gură? N-am văzut tânăr creștin care să fie capabil nici măcar să filmeze așa ceva, darămite să mai și facă astfel de fapte mizerabile. Suntem popor creștin și ne lăudăm cu asta, dar un popor care își crește copiii departe de Dumnezeu, nu cunosc principiile credinței creștine, nu practică rugăciunea, nu citesc Scripturile, această carte îmblânzitoare a firii umane depravate, pentru că nici părinții lor nu o fac. În schimb aud de la părinți spurcăciuni sexuale, aud drăcuieli, văd petreceri cu beții și curvii, cresc pe muzică care le stârnesc pofte nebune și multe dintr-acestea se întâmplă chiar de “sfintele sărbători”. Până când vom purta cruci la gât în timp ce în inimi vom avea porniri demonice?

Dacă nu ne apropiem de Dumnezeu sincer și dacă nu renunțăm la ipocrizia asta demonică, ne vom înfiora tot mai tare de ce vor fi în stare să facă copiii românilor.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Din primul meu salariu le-am cumpărat părinților o saltea. Toată viața lor s-au lăsat pe ei ultimii pentru a avea noi cele necesare, motiv pentru care nu au avut ani de zile bani să-și schimbe salteaua, iar arcurile ei deja se simțeau prin burete. Așadar, nu mi-a păsat că tot salariul mi se duce pe salteaua pentru patul lor. Am simțit cea mai mare bucurie când i-am văzut așezându-se pe noua saltea. De atunci am descoperit o mare sursă de bucurie, anume să-mi binecuvintez părinții.

Biblia spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară (Efeseni 6:2-3)!“ Vedeți? A ne binecuvânta părinții înseamnă de fapt binecuvântare pentru noi. Poate că țara aceasta nu-și găsește liniștea, iar tinerii ei sunt nevoiți să plece peste hotare pentru a-și câștiga pâinea și pentru că ne uităm părinții. Poate că mulți mor înainte de vreme și pentru că-și necinstesc părinții uitându-i în sărăcie. Ca să ne meargă bine trebuie ca mai întâi să ne ocupăm să le meargă bine părinților noștri.

Mare binecuvântare financiară a venit peste familia noastră când am decis să ne cinstim părinții și să ne ocupăm să nu le lipsească nimic. Nu vrem ca atunci când ne vom despărți de ei să plângem cu amar că am fi putut să facem mai mult. Vrem să avem pace și să știm că nu am pus bani nu doar pentru un amărât de coșciug, care nu-i încălzește cu nimic, ci vrem să fim pentru ei o binecuvântare încă de acum. Viața e foarte scurtă, așadar, iubește-ți părinții. Ia-le un cadou frumos, plătește-le dările, plimbă-i undeva unde le place, pentru că te vei uita într-o zi la un teanc de bani și ai prefera să-i dați pe toți doar pentru a-i mai avea pe ai tăi cinci minute. Sună-i chiar acum, fă planuri pentru a-i binecuvânta mereu!

Cu prețuire,

Țoni Berbece