Category: Fără categorie

Ne este mai ușor să iubim ce nu mai avem. O soție care a plecat din viața ta “bătută”, fie cu pumnul fie cu vorba, parcă e mai frumoasă acum că e la altul, parcă ai vrea-o din nou, deși când o aveai o învinețeai sau o înșelai cu alta, care te-a părăsit după ce ți-a mâncat banii. Un copil fugit de acasă din cauza beției sau a nervilor tăi parcă e mai drăgălaș acum că nu mai vrea să audă de tine. Ne este mai ușor să iubim și morții, ne e mai dor de cei morți decât de cei vii. Absența unui părinte pe care nu-l mai poți suna îți sfâșie inima, dar prezența unui părinte care e în viață îți este indiferentă sau chiar te incomodează când te sună să te tot întrebe dacă vii la un castron cu ciorbă.

Ne este mai ușor să dăruim când avem mai puțin, e ușor să dai 5 lei din 10 unui om sărman, adică 50% din ce ai și să rămâi cu aproape nimic, dar e greu să dai 50% din 1 milion de lei sau de euro și să rămâi totuși cu o avere, care îți ajunge pe mulți ani. Vedeți? Dăm mai ușor aproape din nimic, decât din mult. Ne îndrăgostim de grămezile de bani, ne îndrăgostim de cifre, de parcă ne-ar tapița copiii sicriul cu banii noștri. Ne e greu să vedem cum scad “drastic” conturile, avem impresia că ne pierdem statutul, că ne pierdem siguranța zilei de mâine, că ne pierdem nădejdea vieții. Ne întrebăm: “Cum să dăm noi banii aceia pentru zile negre?” Dar dacă dai și Cel care ți-a văzut inima face să nu mai vină zile negre sau se îngrijește de zilele tale negre, cum ar fi?

Ne este mai ușor să ne rugăm când suntem în boală, când ne puteam pleca pe genunchi cu ușurință nu prea ne venea să o facem, dar cu tuse, febră, dureri de oase, o respirație greoaie și un test de Covid pozitiv parcă e mult mai ușor să te rogi. Ai poftă mai mare, parcă te-ai ruga într-una, dintr-o dată realizezi că ai ce să-I dai lui Dumnezeu și-I faci promisiuni cu duiumul. Ne este mai ușor să citim din Biblie, să fim sfinți, să medităm la Cer când simțim că mai avem puțin de trăit. Dar când aveam timp și energie le dedicam poftelor și dracilor, eram cum se zice la români, niște “draci împielițați”, dar când simțim cum ceasul sfârșitului ne sună am vrea să zburăm cu îngerii și ne îngrozim de faptul că am putea împărți Iadul cu Diavolul. Așa-i omul viclean, vrea cu sfinți, dar n-a avut timp de ei nici să fie unul…

Cu prețuire,
Toni Berbece

Pentru New York s-a votat în Curtea Supremă de Justiție a Americi dacă creștinii vor avea voie să se închine în Biserici sau nu în acest stat. Ce credeți? Creștinii au învins datorită lui Amy Coney Barrett, o creștină conservatoare, pusă acolo de Președintele Trump special pentru ca ateii să nu aibă câștig de cauză indiferent de ce se va întâmpla după alegerile prezidențiale. Ea a votat decisiv, creștinii câstigând cu 5-4. Judecătoarea Amy este numită de creștini ca fiind o Estera a zilelor noastre, deoarece a apărat dreptul creștinilor de a se închina liberi și va apăra de acum încolo multe alte drepturi ale creștinilor.

Te-ai gândit oare cât poate valora un singur creștin? Iată cât, cât libertatea de închinare pentru alte milioane. Și tu poți fi un om care poate face diferența și tu poți fi un creștin care să apere valorile morale ale credinței indiferent de costuri. Vrei să fii unul? Începe să te rogi și să faci binele, de oportunități de a-i apăra pe semenii tăi se va ocupa Dumnezeu.

“Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.” – Matei 5:14-16

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ne punem măștile să nu ne intre virusuri în corp, dar nu ne punem “măști” care să filtreze ce ne iese pe gură. Iar o “mască” bună pe gura noastră este Cuvântul Scripturii. Hristos a spus că nu ce intră pe gură spurcă pe om, ci ce iese pe gură îl spurcă pe om, iată ce: “Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Matei 15:19).

Ne dăm cu dezinfectanți pe mâini pentru a elimina potențialii microbi, dar nu ne curățim mâinile de păcatele sexuale, de mânie, de semne obscene, de furt și altele. Ne pasă atât de mult de un virus care în cel mai rău caz ne ia aerul sau care ne dă dureri de oase, dar nu ne pasă de virusul imoralității sexuale, care aduce SIDA, Sifilis, multe alte boli incurabile cât și multe crime, copii nedoriti uciși pentru a ascunde “aventuri” amoroase extraconjugale sau înainte de vreme și de căsătorie. Nu ne spălăm mâinile de furt, de mânii materializate în bătăi, nu ne dezinfectăm mâinile de microbul leneviei, că tare ne este greu să ne punem mâinile în a ajuta pe alții. S-au vândut dezinfectanți de miliarde de dolari și de euro, dar cel mai bun dezinfectant pentru mâini stă prăfuit pe un raft din biblioteca noastră, anume Biblia.

Păstrăm distanța fizică unii de alții să nu luăm un virus ucigaș pentru trup, dar nu păstrăm distanța fizică de cei care au virusuri ucigașe pentru suflet. Ne îngrijorează când cineva strănută sau tușește și luăm distanță, dar nu ne îndepărtăm când cineva începe să-și povestească aventurile amoroase pline de curvii scârboase, nu luăm distanță când cineva bârfește și denigrează pe aproapele său, nu luăm distanță când întâlnim oameni care ne invită la beții și droguri. Cea mai buna distanțare fizică este cea recomandată de Pavel: „Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2:22).

Cu prețuire,
Toni Berbece