Category: Fără categorie

Gol nu ești doar când n-ai haine, gol ești și când n-ai hainele care trebuie pe tine. Când ieși din casă cu o ținută vulgară și se uită toți bărbații după tine ca după o femeie ușoară, înseamnă că te-ai golit de rușine și nu ai luat pe tine hainele care trebuie, ai luat hainele acelea prin care, deși ești îmbrăcată, ispitești ca și cum n-ai avea. Gol nu ești ca bărbat doar când n-ai haine pe tine, ci gol ești când mintea ta este mereu plină de curvie, gol ești când dezbraci în mintea ta tot ce vezi și nechezi ca un cal bine hrănit după nevasta altuia. Păcat e când ești golit de rușine.

Gol nu ești doar când n-ai niciodată ceva esențial de vorbit, ci gol ești și când vorbești prostii, când turui ca o moară stricată vrute și nevrute, iar gura ta nu aduce nimic folositor, ci scoate în evidență o minte golită de înțelepciune, dar plină de cuvinte nefolositoare. Gol ești când prostia ți-a cuprins mintea, iar gura ți-e plină de bârfă, vrajbă, invidie, răutate, minciună, amărăciune și necredință. Păcat e când ești golit de înțelepciune.

Gol nu ești când n-ai bani să faci fapte mari, ci gol ești când n-ai în inimă dorința de a ajuta. Maica Tereza n-avea pic de avere, buzunarele ei au fost goale, dar avea două mâini cu care a ieșit pe străzile din India pentru a ajuta femeile abandonate să nască, a legat rănile copiilor abandonați și din care câini rupeau carne, a avut două mâini harnice și o inimă iubitoare cu care a umplut lumea de orfelinate, centre pentru femeile abandonate, azile de bătrâni, spitale și Biserici. Gol nu ești când n-ai bani, ci gol ești când n-ai dragoste pentru a ajuta.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am întrebat un tânăr distrus de droguri, tutun și alcool, de jocuri de noroc, curvii și alte vicii de ce nu se întoarce din toată inima la Hristos, de ce nu face legământ cu El în apa botezului, de ce nu se hotărăște pentru o viața curată, la care mi-a răspuns: “Nu mă lasă mama…” Ce parșiv e diavolul acesta din mințile oamenilor. Vedeți tânărul acesta nu și-a întrebat mama când s-a drogat, când s-a apucat de fumat, când s-a îmbătat prima dată, nu și-a întrebat mama nici când și-a pierdut virginitatea sau când a furat soția nu știu cui. Dar acum când Hristos îl poate face bine și-l poate scăpa de toate relele și efectele lor, trebuie să-și întrebe mama.

Oare nu este aceasta o ipocrizie? Știți, când eram copii și nu voiam să împărțim nimic le spuneam copiilor că nu ne lasă mama să dăruim. Iată că ne-a rămas acest obicei când vrem să ne eschivăm din a face binele. Știu femei distruse de depresii, de vicii de mizeria păcatului care nu vin la Hristos că nu le lasă soții. Știu soți distruși de vicii și preacurviei, de mâine și ură, care nu vin la Hristos că nu vor șotiile, știu mulți care nu vin la Hristos de gura lumii. Dar vă spun că în ziua Judecății înaintea lui Hristos nu vor funcționa aceste scuze. Vor fi penibile. Mântuirea ca și mâncarea sunt personale.

Hristos a spus clar: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu” – Luca 14:26-27. Ce înseamnă aceasta ură? Nu, nu e ura față de oameni, ci fața de egoismul și neînțelepciunii lor de a ne vedea distruși deși avem șansa salvării în față. E vorba de ura față de părerile lumii, care nu poate vedea nevoia noastră de Hristos, care ne vrea morți și îngropați. Alegeți-L pe Hristos, nimeni să nu vi-L fure pentru că vă fură pacea aici și veșnicia dincolo.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când ești copil de Dumnezeu dăruiești în mod natural, te gândești la vecina/vecinul de lângă tine și-i bați la ușă așteptând-o/așteptându-l în prag cu o pâine caldă, cu o prăjitură sau cu o sticlă de lapte așa, natural, doar că știi că are nevoie. Nu ți s-a părut că ai făcut ceva special că tu asta faci mereu, ajuți pe toată lumea fără a aștepta ceva în schimb pentru că asta e natura ta. Tu nu-i suni doar pe cei care te sună și nu-i ajuți doar pe cei care ți-au întors favorul sau care ar putea să o facă, tu suni pe oricine simți că e nevoie pentru a încuraja și ajuți văduva și orfanul, care poate n-ar putea niciodată să-ți dea ceva în schimb.

Tu nu prea/curvești, nu te îmbeți, nu fumezi, nu te droghezi, nu joci jocuri de noroc, nu minți, nu înșeli, nu bârfești și nu furi pentru că nu e în natura ta, nu pentru că ți s-a interzis de la Biserică. Pentru tine lucrurile acestea sunt contrare naturii tale, sunt o scârbă pentru tine și a le face ar însemna să te murdărești. Deci nu e o corvoadă să nu faci păcate, ci o cinste și o onoare să trăiești în neprihănire. A fi sfânt nu-i o chinuială, nu poftești mereu la gardul lumii, ci nici nu-ți vine să te uiți peste gard, pentru că ar fi sub demnitatea ta. Hermina preferă să moară decât să-și murdărească blana, ea când e urmărită de prădător preferă să fie prinsă decât să intre în noroi, iar porcul nu se simte bine dacă nu-și murdărește troaca din care mănâncă. Așa e și cu creștinul, e ca hermina.

Pentru tine e natural să ierți, să dăruiești, să te rogi, să citești din Biblie, e natural să fii batjocorit pentru credința ta, e natural să rupi din pâinea ta pentru oricine îți spune Hristos să o faci, e natural să rupi din timpul tău pentru a ridica un om căzut, e natural să fii ca Hristos, pentru că Hristos e în tine. De aceea vei fi printre aceștia: “Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:34-36).

Cu prețuire,
Toni Berbece