Category: Fără categorie

Aud doar în România această ciudățenie de expresie, care de fapt e o minciună penibilă. E ca și cum ai spune că ești doctor fără studii, pompier fără să fi stins vreun foc, militar fără să fi tras cu o armă sau preot fără Biblie.

La noi poți fi creștin fără să fii citit vreodată Biblia, poți fi creștin fără să te rogi, poți fi creștin fără Biserică, poți fi creștin fără faptele neprihănite ale credinței.

La noi poți fi creștin în timp ce-ți necinstești trupul prin tutun, alcool și droguri. La noi poți fi creștin în timp ce trăiești în curvie sau preacurvie, la noi poți fi naș la botez sau nuntă în timp ce viața ta e o epavă, în timp ce ai amante/amanți și vicii fără număr.

La noi poți fi creștin fără să aperi valorile creștine, la noi poți fi creștin susținând avortul, depravarea și deviațiile sexuale, la noi poți fi creștin în timp ce drăcui, înjuri și blestemi, la noi poți fi creștin în timp ce practici prostituția, videochatul și alte forme de vânzare ale corpului spre practici curvare.

Dar la Dumnezeu nu merge. Pe noi ne putem minți, dar pe Dummezeu nu, El e sfânt, îngerii își acopera ochii înaintea sfințeniei Lui, în Apocalipsa ni se spune că bătrânii se aruncă la picioarele Lui și-și aruncă cununile de pe cap. Doar când vom ajunge înaintea Lui vom realiza ce “creștinism” de fațadă și mincinos există în țara aceasta 98% creștină. Din cauza ipocriziei noastre pierdem fiecare război de apărare a valorilor. Am pierdut Referendumul și vom pierde orice altă bătălie cât timp ne mințim că suntem creștini, deși dușmanul nostru Diavolul știe că de fapt mare parte dintre români sunt de partea lui nu prin ce declară, ci prin ce fac.

Fii creștin practicant, nu nepracticant!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Vedem cum România devine din ce în ce mai mult un teritoriu al fricii, al unor decizii luate în pripă, un teritoriu pe care te simți amenințat, simți cum îți fuge siguranța ta de cetățean de sub picioare. Pe de o parte e frica de Covid, pe de altă parte frica de măsuri exagerate și iraționale luate de guvernanți. Pentru mulți în spate este un trecut care i-a falimentat, care le-a luat locurile de muncă, care i-a îngropat financiar, iar în față un viitor nesigur și amenințător. Ce e de făcut? Ne mai rămâne un singur lucru în acest context în care proprii conducători ne fac să urlăm în interiorul nostru, văzând cum declarațiile lor ne pot înfunda din nou ca popor și ne pot închide din nou granițele, când tot ei au făcut ca milioane de români să-și câștige traiul peste hotare.

Ne mai rămâne să privim spre Dumnezeu, să strigăm spre El, să-L chemăm să ne ierte și să se îndure de noi. Să înceteze nebunia și bâlba de la nivelul conducerii și orice motiv de frică fie de Covid sau de orice altceva. Biblia spune că respectul și iubirea de Dumnezeu sunt începutul înțelepciunii, fără acestea se vor lua cele mai proaste și nocive decizii pentru noi românii. Iar tot în pandemie am văzut cum unii guvernanți au susținut păcate scârboase care au revoltat Pământul și Cerul. Nu avem ce spera dacă nu se va porni de aici, de la iubirea de Dumnezeu, de la sfințenie și smerenie.

Așadar, cred că oamenii credincioși din țară pot schimba în bine soarta României. Prin postul și rugăciunile noastre vom atrage îndurarea lui Dumnezeu asupra noastră, pentru a nu mai ajunge în situații de urgență, de panică și de faliment. Angajați-vă alături de zeci de mii de români în acest lanț de rugăciune în condițiile în care săptămâna care urmează va fi una de foc, se va hotărî soarta noastră în aceste condiții și ne rugăm ca demonul de control din perioada comunistă să nu se întoarcă niciodată în România, iar puterea acestui virus să scadă!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Din capul locului vreau să dau toată slava pentru această minune Celui care o merită, lui Isus Hristos. Noi oamenii suntem doar conductele prin care El toarnă, iar despărțiți de El nu putem face nimic. Îmi aduc aminte clar cum am intrat în salonul unde se afla un îngeraș de fetiță de vreo 2-3 anișori cu buzele uscate și cu ochii plânși. Mi s-a rupt sufletul de durere când întrebând de ce are buzele uscate mi s-a spus că nu-i pot da apă pentru că rinichii nu-i mai lucrează, ea fiind hidratată și hrănită doar prin perfuzii. Bunica îi umezea din când în cănd buzele cu apă, iar uneori copilul se zbătea și dorea să smulgă toate furtunașele care fusese băgate în corpul ei. Fusese un copil perfect sănătos până când, într-o zi, a căzut brusc din picioare, a fost dusă la spital unde au aflat că rinichii i-au cedat din cauza unui microb. Erau multe șanse ca rinichii să-i rămână nefuncționali toată viața.

Însă acolo în salon L-am chemat pe Doctorul nostru Suprem. El s-a prezentat, iar micuța a fost atinsă de Mâna Lui. Slava lui Dumnezeu a umplut acel salon, cu toții am fost cuprinși de un mare fior, El era acolo, L-am simțit. Când am terminat rugăciunea i-am spus mamei un lucru: “Fetița este vindecată, analizele vor ieși foarte bine, iar toate furtunele care sunt băgate în burtica ei vor fi scoase!” Așa a și fost. Iar azi ne bucurăm de această minune și de sănătatea acestui îngeraș de fetiță. Când nu mai e nicio speranță la oameni, Isus Hristos este și va rămâne singura speranță!

Cu prețuire,

Toni Berbece