Category: Fără categorie

Un prieten care a fost lăsat de nevastă dupa 20 de ani de căsătorie, pentru că ea l-a regăsit “la întâmplare” pe Facebook pe iubitul din liceu, îmi spune în fiecare dimineață “Bună dimineața, Toni!” Atât, și-și continuă ziua. Pentru că nu mai are cui să-i spună acasă acest salut îmi dă mie mesaj. Nevoia de a împărtăși, de a iubi, de a schimba măcar 3 cuvinte e acolo și trebuie să o satisfacă.

O bătrânică mi-a dat toată adolescența mea, duminică de dumincă, câte 20 de lei, pentru că nepoții ei erau departe și dorea să dăruiască cuiva din bănuții ei. M-a ales pe mine ca un fel de nepot. Pentru că nevoia ei de a iubi și de a dărui era acolo și trebuia satisfăcută.

Un domn care și-a pierdut copilul într-un accident m-a întrebat dacă doresc să fiu eu copilul lui pierdut, de atunci mă consideră ca un fiu și se poartă cu mine providențial ca un tată, pentru că nevoia de a iubi și de a fi tată e acolo în el și trebuie satifăcută.

Când eram singur, când nu o găsisem încă pe Gabriela, visam la o fată nu pentru că voiam să fiu eu răsfățat și desmierdat, ci pentru că aveam nevoie de cineva ca să-i dăruiesc flori, să-i fac zilnic complimente, practic să-mi descarc toată iubirea asupra ei. Asta mă face fericit și azi, iar ce primesc înapoi este extra bonus.

Cea mai mare nevoie a noastră nu e de a fi iubiți, ci de a iubi. Iar când Cristos ne-a spus ca poruncă să ne iubim aproapele ca pe noi înșine ne-a dat de fapt rețeta fericirii. Aplică azi, mâine și mereu această rețetă a fericirii și vei fi din Dumnezeu, vei fi ca Isus, vei fi fericit și nu vei duce lipsă de iubire.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Azi am fost în Călărași cu ceea ce voi ați dăruit. Am strâns cât să încapă în vreo 5 mașini (unele destul de încăpătoare) și am pornit spre cea mai săracă zonă din Călărași. Ce am întâlnit acolo ne-a șocat. Deși am avut zeci de pungi cu alimente și zeci de cutii cu haine, pampersi și altele, parcă a fost doar o picătură de apă peste un deșert fierbinte. Sărăcia și nevoile lor ne-au ambiționat să strângem și mai multe pentru data viitoare.

Nu sunt oameni puturoși sau răi, sunt efectiv prea săraci să iasă din această situație cu propriile forțe. De exemplu am întâlnit o mamă cu doi copii care a fost abandonată de soț, iar ea avea o sondă la rinichi. În aceste condiții adună peturi și cutii de aluminiu ca să le vândă pentru o brumă de bani. O altă doamnă cu vreo 11 copii ne spunea că în garsoniera ei de la parter șobolanii și-au făcut gaură și au acces chiar în casă, ne povestea că o șapă și o amenajare completă a garsonierei le-ar prinde bine. O altă familie avea 12 și-l aștepta pe al 13-lea ce i-am dăruit i-a înseninat așteptarea nașterii.

Unii sunt efectiv la limita supraviețuirii. Aurel Stoian, Elisei Dragu și alți oameni minunați se ocupă de ei și au deschis un centru chiar acolo în mijlocul blocurilor năpădite de sărăcie. Ce fac ei este un miracol zilnic. Au salvat zeci de copii din ghearele drogurilor, ale prostituției și ale altor nenorociri. Ei sunt lumina lui Cristos din acel cartier. Le-am promis că-i vom vizita lunar și că îi vom ajuta cu tot ceea ce strângem pentru a stinge din sărăcia pe care ei o întâlnesc zilnic.

Cel mai minunat a fost că i-am și colindat pe acești oameni, am întâlnit și oameni bolnavi zăcând la pat pentru care ne-am rugat și i-am înseninat cu speranță din Cristos. Apoi cu unii dintre ei ne-am întâlnit la slujba de la Biserica unde câteva minute le-am vorbit despre Cristos, care nu se uită la culoare, statut social și la condiția materială, ci ne vrea pe toți Acasă, unde nu vor mai fi lacrimi, sărăcie, mizerie, înghesuială și nenorocire.

Așadar, continuați să dăruiți pentru că cel puțin 750 de copii și părinții lor ne așteaptă în zona aceasta din Călărași. Urmează să cucerim alte zone pline de oameni în nevoi. Dumnezeu să vă răsplătească!

Cu prețuire,

Toni Berbece

RO08INGB0000999906461937

Asociatia Centrul Crestin Profides

C.I.F. 36766530

Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Aș vrea să mă rog ca Samuel, până la ultima suflare. Ultima acțiune descrisă de Biblie despre Samuel a fost aceea în care conducea un grup de oameni care se rugau, el era în fruntea lor. Saul a venit să-l omoare, dar a fost cuprins de Duhul Sfânt și a uitat de ce venise acolo, mai mult de atât a fost și umilit, plecând gol și descoperit pentru că înaintea lui Dumnezeu nu poți ascunde nimic, mai ales ura. Rugăciunea e arma mea, stinge răul și aprinde binele întotdeauna.

Aș vrea să ascult vocea Domnului până în acea zi și clipă când urehile mele vor auzi doar vocea Lui și nicio altă voce de pe pământul acesta. Ultimile sunete auzite cu aceste urechi de carne aș vrea să fie vocea Lui, cum Moise a auzit doar vocea Lui înainte de a pleca Acasă. Dumnezeu i-a vorbit și apoi L-a luat.

Aș vrea să predic Cuvântul lui Dumnezeu și să chem oamenii la pocăința autentică ca Iosua, până în ultima clipă. Ultima acțiune a lui Iosua a fost aceea de a-și chema poporul sincer la Dumnezeu. Nu i-a periat, ci le-a zis răspicat: “Scoateți dumnezeii străini dintre voi!” Știa că sunt acolo, cum și noi știm că în Bisericile noastre oamenii ascund vicii și păcate, dar uneori tăcem. Nu aș vrea să tac, cum nici Iosua nu a tăcut.

Aș vrea să iubesc ca Isus, până în ultima clipă, până pe crucea pe care am primit-o și eu la rândul meu. Pentru că fiecare avem o cruce mai mică sau mai mare, e crucea răstignirii urii, egoismului, invidiei, bârfei, zgârceniei și a tuturor celorlalte rele. Până acolo vreau să iubesc, până la moartea mea și până la învierea lui Cristos în mine, adică veșnic.

Cu prețuire,

Toni Berbece