Category: Fără categorie

Domnule deputat dacă faceți politică așa cum vă dați cu părerea despre Isus Cristos înseamnă că e vai și amar de politica pe care o faceți și țineți ocupat un post degeaba. Eu când îmi dau cu părerea despre ceva anume citesc, caut mai multe surse, meditez asupra subiectului și apoi caut să vin înaintea oamenilor cu ceva avizat, chiar dacă acel subiect nu reprezintă valorile și credința mea.

Dar ușurința cu care ați vorbit despre Isus Cristos și despre sfânta familie în care El s-a născut ne arată cât de mult prețuiți credința poporului care v-a votat. Dacă v-ar fi votat batjocoritorii lui Cristos cu care vă asociați nu ați fi avut șansa să spuneți aberațiile acelea de la un pupitru atât de valoros.

Pentru documentarea dvs., aș vrea să știți că Acel Copil, care nu era al lui Iosif, totuși nu era din flori cum ați insinuat, ci era zămislit prin miracolul numit nașterea din Fecioară, prin intervenția Duhului Sfânt, unic în istoria omenirii. Și dacă ați încerca să ne ziceți că acest “miracol” exista și la alte popoare cât și la egipteni a căror Zeu Tată fecunda mamele faraonilor, vreau să vă zic că în nicio credință nu există nașterea dintr-o Fecioară, o femeie pură. Oricât a încercat Satana să imite acest act în alte religii și panteoane, a omis nașterea prin puritatea unei fecioare. Maria era sfântă, mintea și trupul ei nu au fost niciodată pătrunse de pervertirea acestei lumi, pervertire sexuală pe care voi, majoritatea din partid, o promovați prin susținerea desfrânaților.

Aș vrea să știti că Isus nu s-a născut într-o familie care trăia în concubinaj cum ați insinuat. Iosif a luat-o de nevastă, dar nu a cunoscut-o în sensul intim până când Isus s-a născut. Așadar, Isus s-a născut într-o familie, iar Iosif și Maria nu mai erau de câteva luni bune doar logodnici. Oricât ați vrea voi să susțineți concubinajul, nu e nimerit să aduceți în susținerea acestuia cazul lui Isus și a familiei în care El s-a născut.

Încercarea de a ne aminti de copiii abandonați ai României nu e rea, e de apreciat. Dar nu așa, nu aruncând mizerie asupra a ceea ce noi avem mai sfânt. Nicio clipă Biblia nu ne vorbește de familia sfântă ca fiind o familie cu o mamă care a venit cu un copil acasă făcut cu cine știe cine, iar Iosif a închis ochii la un presupus act de curvie doar că era bătrân, ci Isus avea Tată, da, Tatăl Lui a fost și este Dumnezeu. Dar oricum nu avem pretenții să pricepeți un mesaj duhovnicesc, pentru că așa cum ne spune Apostolul Pavel, lucrurile duhovnicești se judecă cu o minte duhovnicească, nu cu una firească, care nu poate pricepe un miracol, acela al nașterii din Fecioară.

Sper să vă treziți și să veniți cu discursuri mai inspirate, pentru a nu face umbră degeaba acelui pupitru și pentru a nu ne face să ne dăm din nou palme ascultându-vă.

Toni Berbece

Cineva m-a întrebat dacă am văzut o minune evidentă anul acesta, ceva care să fie clar intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu. I-am răspuns fără a sta pe gânduri că da, am văzut multe, dar aș vrea să vă povestesc despre cea mai recentă.

Eram în Paris când o doamnă i-a scris cumnatei mele Daniela că trebuie să ajungem neapărat la ea, pentru a ne ruga în vederea vindecării. Insistența cu care ne chema îmi spunea că e o urgență. Dar parcă tot Parisul ne stătea împotrivă, traficul era infernal, afară s-a pornit o furtună cum nu am mai văzut și pe deasupra cineva insista pe de altă parte să-l vizităm că are ceva bun pentru noi. Însă ne-am împotrivit și noi tuturor piedicilor și am plecat spre această doamnă.

Ajunși acolo am cunoscut o mamă a cinci copii, o mamă tânără care în urma unei operații la abdomen a rămas cu o gaură care nu se mai închide și care supura mereu puroi. Se trezea adesea într-o boaltă de sânge infectat. Era speriată și chinuită de dureri. Treburile casei nu le putea face, îi era imposibil chiar să și râdă. Fiecare mișcare a abdomenului o copleșea de durere. Doctorii francezi erau foarte îngrijorați pentru că niciun medicament nu dădea rezultate, infecția se instalase bine în corp și-i amenința chiar viața.

Dar această mamă ne-a spus că a simțit că dacă ne vom ruga cu ea orice infecție va dispărea complet. Avea o credință atât de puternică încât ne-a uimit și pe care ne-a insuflat-o și nouă. Ne-am rugat și chiar din clipa aceea vindecarea a început să-și facă efectul. De a doua zi rana a început să se închidă, nu mai supura infecția, putea să-și încordeze abdomenul și cea mai frumoasă veste a fost când ne-a spus că după multă vreme poate râde din nou. Imediat de a doua zi a putut să-și îngrijească copiii, Dumnezeu le-a dat mămica pentru care s-au rugat înapoi.

Și în acest caz se potrivește versetul acesta: “Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului (Ps. 118:17)!” Dacă și tu ai fost scutit de o moarte precoce și ai primit șansa de a-L lăuda pe Dumnezeu pe acest pământ, fă-o din toată inima și proclamă minunile Lui, care vor încuraja și pe alții!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Istoricii zic că cea mai mare invazie a fost cea mongolă, însă cea mai recentă invazie a fost cea de pe 6 iunie 1944, când 3 milioane de soldați au luat cu asalt plajele Normandiei pentru a îndepărta demonica stăpânire a lui Hittler. Dar eu vreau să vă spun care a fost de fapt cea mai mare invazie care a avut loc vreodată. Invazia Împărăției Cerurilor asupra Împărăției Întunericului, care a început cu un prunc într-o iesle.

Acest prunc a crescut și a invadat sufletele a miliarde de oameni. Din vameși (interlopi și cămătari) a făcut ucenici, din prostituate a făcut ucenițe, cu tâlhari a populat Cerul și din oameni fără nicio strălucire sau înțelepciune omenească a făcut înțelepții lumii. El a demonstrat că poate scoate din noi ura, pofta păcătoasă, invidiile, bârfa, minciuna, viciile de tot felul și să pună în locul lor tot ce-i mai sfânt și dumnezeiesc. A demonstrat că a trăi nu înseamnă să scoți fum ca locomotiva, să trăiești ca și câinele cu cine-ți iese în cale sau să bei până faci ciroză, ci să trăiești curat și fără efecte secundare spre binecuvântarea altora și spre slava Lui.

Acest prunc a crescut și a invadat văzduhul, populat și controlat până atunci de demoni de tot felul (Efeseni 6:12). Când a fost botezat, cerul s-a sfâșiat și a pătruns pe pământ Duhul Sfânt în chip de porumbel. Pentru că mesajul Lui este unul de pace pentru omenire. Dacă până atunci se năpusteau asupra oamenilor tot felul de draci hidoși, prin Isus a coborât Porumbelul Păcii. Cine îl acceptă primește pacea, dar nu cum o dă lumea, ci una permanentă. O pace care nu dispare în boală, sărăcie, persecuție sau în batjocură din partea oamenilor.

Acest prunc a crescut și a invadat teritorii. Cristos a dovedit că poate cuceri locuri stăpânite de întuneric. Când a eliberat Gadara de acel demonizat, care stăpânea întreaga zonă, a fost primul semnal că pământul trebuie eliberat de forțele rele. De atunci El schimbă țări, guverne, regi și popoare întregi. Și azi putem striga: “Ferice de poporul care-l cunoaște pe Domnul!” Comunismul ne-a demonstrat că scoțându-L pe Dumnezeu dintre noi devenim cele mai crude ființe, înfrățite cu ura demonilor.

Acest prunc a crescut și a invadat Locuința Morților, i-a rupt porțile și de la Cristos încoace oricine cheamă Numele Său și se împacă cu Dumnezeu prin Jertfa Sa nu mai are nicio frică de moarte, moartea este de fapt un câștig cum spune Pavel, este bucuria întâlnirii cu Cel pe care-L iubim (Evrei 2-13-14).

Acest prunc care a crescut, a murit, a înviat și șade la dreapta Tatălui, El va face o ultimă invazie. Va coborî pe norii cerului pentru a-și lua poporul acasă și pentru a-i judeca pe toți cei care nu au crezut în El și au trăit în păcat și minciună (Apocalipsa 19:11-21). Duhul și Mireasa zic: “Vino Doamne Isus!”

Sărbători fericite tuturor!

Cu prețuire,

Toni Berbece