Category: Fără categorie

Mergeam acasă la un bătrânel care în ultimii an de viață și-a pierdut aproape complet memoria, adesea nu-și mai recunoștea nici soția. Noi tinerii care-l vizitam îl puneam să ne povestească ceva palpitant din viața lui, știind că ne spune mereu același lucru. Ne povestea de fiecare dată cum a adormit el pe Valea Oltului la volanul camionului și s-a trezit aproape de București tot la volan, iar mașina mergea fără probleme. Această experiență l-a marcat așa de tare încât chiar dacă a uitat aproape totul, așa ceva nu a putut uita. Ne era greu să credem, însă dacă privești în viața ta sigur e un miracol pe care nu ți-l poți explica, dar care cu siguranță l-ai văzut cu ochii tăi. Acel miracol, acea protecție, acel ajutor nesperat, sigur a fost mâna lui Dumnezeu prin ingerii Săi.

Îmi aduc aminte că împreună cu familia am mers la râul Argeș să facem baie în niște gropi imense din care se scotea nisip pentru contrucții, când Argeșul se umfla umplea gropile de pe mal cu apă, ele fiind ca niște piscine naturale. Pe vremea aceea nu prea existau în comerț colaci speciali de baie, ci orice Dacie avea o cameră pe care o umflai și cu care intrai în apă. Eu cu fratele meu am intrat amandoi în acel colac spate în spate. Era așa de strâns pe noi încât greu puteam ieși. Ne-a trecut prin minte să intrăm în apă lipiți la brâu de colacul acela. Cum am intrat ne-am și întors cu capetele în jos. Deși ne-am zbătut zdravăn nu ne puteam întoarce, eram prea departe de părinți sau de alți oameni pentru că alesesem o “piscină” mai îndepărtată. Vă spun că am fost convins că voi muri acolo, deja înghițisem destulă apă, dar în ultimile secunde cât mai aveam viață în noi, parcă cineva ne-a întors și ne-a și tras la mal. Nu am văzut pe nimeni, dar cu siguranță a fost un înger.

Biblia ne spune prin Isus să nu facem rău copiilor pentru că îngerii lor văd pururea fața lui Dumnezeu, cumva ne vor pârâ înaintea Lui dacă vom face rău acestor ființe așa de fragile și uneori lipsite de ajutor, e vorba și de avort aici (Matei 18:10). Deci iată că este adevărat că fiecare dintre noi primim cel puțin câte un înger. Apoi David ne spune că îngerii Domnului efectiv fac tabără în jurul celor neprihăniți, pentru că aceștia au nevoie de protecție în războiul spiritual pe care-l au de dus. Deci îngerii există și sunt chiar una dintre cele mai mari binecuvântări pe care omul le primește. Vă mai spun ceva, când un om alege să trăiască în nelegiuire, Dumnezeu își poate retrage sprijinul acordat acelui om, își poate retrage îngerii protectori. Și încă un lucru, îngerii nu vor primi niciodată închinarea oamenilor, ei dau toată slava lui Dumnezeu și nu vor accepta ca tu să-i slăvești, să li te închini ca lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:10).

I-ai mulțumit tu lui Dumnezeu pentru îngerii care te-au protejat până acum?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Uneori am nevoie doar ca cineva să bată pumnul cu mine prietenește și să-mi spună: “Mergi înainte!”

Uneori am nevoie doar să fiu ascultat pentru a scăpa de povara de pe suflet, ușor fiind pot merge din nou.

Uneori am nevoie doar să stau pe spate în iarba verde privind în sus, cu ochii limpeziți în albastrul cerului pot continua să privesc lumea cu un zâmbet larg pe buze.

Uneori am nevoie doar să tac, să nu spun absolut nimic, ca Isus înaintea lui Irod, pentru că orice aș spune m-ar împovăra și mai tare, să tac și să-mi port crucea, pentru că a respira sub povară e mai important decât a vorbi și a-ți pierde suflul.

Uneori am nevoie să fiu îmbrățișat, doar atât, o îmbrățișare face mai mult decât mii de sfaturi, din dragostea celor din jur înțeleg cât de important este să continui să fiu bun, să ofer iubire și nu ură.

Uneori, da, nu fac nimic, stau și mă uit în gol, mintea mea e pe nicăieri, fac umbră degeaba pământului pentru că și sămânța se odihnește o vreme în întunecimea pământului până când își face curajul de a încolți.

Nu uita să te odihnești și să oferi celor de lângă tine răgazul necesar odihnei. 🙂

Cu prețuire,

Toni Berbece

După ce evreii împreună cu romanii l-au răstignit pe Isus, după ce El s-a lăsat ucis pentru noi toți, oamenii au descopeit ceva ce chiar nu se așteptau să se întâmple. Au descoperit că Isus nu a murit, ci că trăiește prin sutele lui de ucenici.

Bolnavii care plângeau dispariția lui Isus, pentru că nu apucase să treacă și pe la ei ca să fie vindecați, au descoperit că de fapt acum Isus e “multiplicat” în zeci de discipoli care vindecau non stop pe oricine prindeau în cale. Se dusese zvonul că doi ucenici de-ai lui Isus deja vindecase un schilod de la una dintre porțile Templului. Mai mare le-a fost uimirea tuturor când au văzut că Petru doar trecea pe lângă bolnavii înșirați pe marginea drumului, umbra lui îi “atingea”, iar aceștia erau vindecați imediat.

Săracii, văduvele și orfanii, care nu mai erau hrăniți de nimeni pentru că Isus nu mai era să le dea de mâncare, iar hapsânii de preoți de la Templu le furau banii dedicați lor, au descoperit că mesele ucenicilor lui Isus erau și pentru ei. Aceștia hrăneau în Ierusalim pe toți săracii, mâncarea nu se sfârșea niciodată, iar donatorii veneau de preutindeni cu bani pentru mâncarea lor.

Însă cel mai mult au realizat că Isus nu murise tocmai cei care-L condamnase la moarte, anume Fariseii, Cărturarii și Preoții. Aceștia erau acuzați de ticăloșia și fariseismul lor nu doar de o voce, ci de sute de noi voci. Chiar au reușit să mai omoare încă unul, pe Ștefan, care i-a acuzat de aceleași lucruri ca și Isus, însă gura lui Petru nu au mai putut să o astupe. Acesta a predicat, iar o dată 3000 și apoi alte 5000 s-au convertit. Azi miliarde de oameni cred în Isus și totul a pornit de la o mână de oameni simpli în care trăia Isus.

Trăiește Isus și în tine? Se manifestă înțelepciunea, puterea și iubirea Lui și prin tine? Fii unul dintre ai Lui!

Cu prețuire,

Toni Berbece