Category: Fără categorie

Am întâlnit la Lupeni un tânăr simplu care mi-a zis că el patru ani de zile a făcut planuri cu Dumnezeu pentru trezirea spirituală a orașului și pentru o trezire printre tineri (mulți au râs de “naivitatea” lui). A observat că nu există niciun viitor, nici financiar și nici spiritual, așa că a început să se roage. I-a spui lui Dumnezeu că trebuie să asfalteze orașul înainte de deschiderea unei Biserici noi pentru tineri. Și ce credeți? Chiar așa s-a întâmplat în 2019. Orașul a fost asfaltat și o trezire a pornit printre tineri, care au primit un suflu nou, o nouă provocare și noi oportunități chiar și în lumea afacerilor.

Uneori ce ne lipsește este credința unei minți simple. Ne complicăm, ne dichisim, ne facem calcule și avem impresia că și pentru Dumnezeu este prea greu să ne rezolve problemele. Uneori suntem ca cel pe care se sprijinea de foame Împăratul lui Israel blocat în Samaria asediată, îl contrazicem pe Dumnezeu care ne spune că poate deschide cerul peste noi ca să cadă ploaia binecuvântării. Necredincioșii nu vor ajunge niciodată să se bucure de binecuvântare, ci vor fi “călcați în picioare” de credincioșii care dau năvală spre binecuvântările pregătite de Dumnezeu.

Unii prea fac calcule, alții se roagă și acționează. Ferice de cei din urmă pentru că a lor este succesul împreună cu Dumnezeu!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Sunt unul dintre copiii crescuți în Biserică. Ne lua mama pe toți șase la Biserică, mergeam uneori în șir indian ca rățuștele dupa mămica lor. Nu conta că afară sunt plus 40 de grade sau -10, când era slujbă noi eram acolo. Nu am cunoscut ce înseamnă să te duci la Biserică cu mașina, aveam de mers pe jos 15 minute până la trolebuz și alte 10 după câteva stații, iar dacă nu avea mama bani de bilete o luam tot drumul pe jos ceea ce s-a întâmplat foarte des. Nu făceam nazuri, știam când mama nu avea bani nici de bilete când o lua pe “scurtătură”.

Dar când ajungeam la Biserică era ca și cum am fi ajuns în rai. Ne plăceau atât de mult cântările, harfele cu imnuri care nu se învechesc niciodată, bucuria oamenilor de acolo, fețele lor pline de lumină, cuvintele pline de farmec ale predicatorului, toate erau pentru noi semne că acolo nu e orice loc, ci Casa lui Dumnezeu. Am înțeles acest lucru de mic. Am iubit de mic Biserica, am iubit de mic sfinții lui Dumnezeu, m-am înconjurat de atunci cu ei și ard de nerăbdare să fiu la orice spujbă. Mama nu trebuia să ne dea tablete și telefoane ca să stăm cuminți, nu ne promitea că ne cumpără jucării și dulciuri, nu mergeam la Biserică din interes sau ca să stăm pe telefoane, ci am știut de mici că acolo e ceva mai mare și mai important decât toată lumea noastră, este Dumnezeu.

În Biserică am învățat respectul și curăția inimii, când la Școala Duminicală doamna învățătoare ne punea să învățăm cele zece porunci, versete care ne chemau la iubirea părinților, semenilor, a lui Dumnezeu și chiar a dușmanilor. Am învățat ceea ce nicăieri nu se învață ca la Biserică, să stai în tăcere uneori chiar o oră și să asculți o predică, care nu este o formă de tortură cum o vede lumea, ci cea mai gustoasă hrană din câte există pe pământ, hrana pentru suflet, care nu se găsește nicăieri altundeva decât la Dumnezeu.

Dragi părinți, duceti-vă copiii la Biserică, vor pricepe mai mult decât credeți voi și în ei va intra mai multă lumină de sus decât vă imaginați voi. Copiii neduși la Biserică sunt ca un câmp necultivat, cresc pe el numai spini, ciulini și boscheți nefolositor.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cămara minții tale să fie umplută cu Scriptură și în anul care-ți stă în față. Strânge acolo Cuvântul lui Dumnezeu din belșug pentru a-L avea la vremuri de nevoie, pentru a nu păcătui împotriva Cerului (Psalmul 119:11), pentru a scoate hrană din belșug pentru tine și pentru alții, pentru că omul nu se hrănește doar cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din Gura lui Dumnezeu.

Cămara inimii tale să fie plină de iubire, iertare, dărnicie, milă și acceptare. Strânge în inima ta iubire din belșug, astfel vor cunoaște toți că sursa bogăției tale e Dumnezeu și nu pământul acesta. Să nu uităm ce ne-a spus Cristos: “Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei dacă veți avea dragoste (Ioan 13:35)!”

Cămara pământească să fie și ea plină și deschisă pentru sărac, văduvă, orfan și pentru cel aflat în nevoi. Să dai și să nu ai nevoie să iei cu împrumut, să curgă belșug din mâinile tale spre toți cei aflați în strâmtorare pentru ca în acea glorioasă zi să ți se spună: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii, căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat, Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut, am fost străin și M-ați primit… (Matei 25:34-36)!”

Cu prețuire,

Toni Berbece