Category: Fără categorie

Așa încep mulți părinți cu lacrimi în ochi să-și plângă copiii, care azi sunt distruși de patimi și vicii. Când copilul era în grija ta, când aveai putere asupra lui, când era timpul să pui principii sfinte în el și tu l-ai lăsat să doarmă sau l-ai lăsat acasă că se plictisea în Biserică, să nu te aștepți să culegi roade sfinte din viața lui. Biblia ne îndeamnă de mici să curățim în ei pornirile firii nebune.

Am fost învățător la Școala Duminicală mulți ani, iar la un moment dat a venit la mine o mamă și mi-a mulțumit cu lacrimi în ochi. Am întrebat-o pentru ce, la care mi-a spus că fiul ei trecut de puțin timp de 18 ani a venit într-o noapte acasă dintr-un club, a trântit ușa și a țipat la ea: “De ce m-ai dus la Biserică de mic că acum nu mai pot să fac ce fac prietenii mei!” El voia să bea, să fumeze, să se drogheze, să curvească cu fetele care i se puneau pe tavă, dar cugetul lui era viu, era lumină în el care-l avertiza despre întunericul care urma să-l distrugă.

Poza de mai jos este de aseară de la noaptea de rugăciune de la Biserica Profides Paris. I-am surprins pe unii dintre copiii prezenți cum se închinau și se bucurau în Cristos. Cea mai mare investiție este aceasta, să punem lumina lui Cristos în ei, lumina care nu-i va lăsa să-și distrugă viețile prin necurăție.

Luați-vă copiii la Biserică chiar dacă vă e greu, chiar dacă-i treziți din somnul dulce, chiar dacă mai plâng, chiar dacă se plictisesc la slujbe, pentru că dacă nu-i luăm să se lipeasca Dumnezeu de ei îi lăsăm acasă unde vor sta cu orele la desene, care majoritatea sunt pline de vrăjitorie, demonism, vulgaritate subtilă, tentă sexuală și altele. Decât cu creierul prăjit de desene și mizerii de pe youtube, evident că mult mai bine e să fie duși la Biserică, unde vor învăța să fredoneze cântece curate, să socializeze cu copii crescuți în curăție și altele. Astfel vor căpăta discernământ și vor alege singuri pentru ei ceea ce e curat și frumos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Fii atent la tine când ești obosit. Oboseala ne face irascibili cu cei din jur. Adesea ridicăm tonul, nu avem răbdare, criticăm, bombănim când nu ne-am odihnit cum trebuie sau când ceva anume ne consumă toată energia. Este important când simți că ai obosit să te retragi pentru a-ți recâștiga energia. Poți răni multe persoane, chiar pe cei foarte dragi, dacă nu realizezi că tot ce-ți trebuie este un somn zdravăn. Adesea euforia succesului sau dorința de a obține ceva ne face să muncim până la epuizare, acesta fiind motivul pentru care ajungem să nu ne mai bucurăm de viață. Adesea depresia apare pe fondul oboselii psihice și fizice.

Fii atent la tine când ai eșuat într-un anumit domeniu. Nu extinde descurajarea și amărăciunea în toate celelalte domenii ale vieții. Nu distruge tot doar pentru că ai picat un examen al vieții, vor fi șanse să mai dai acel examen de “n” ori. Titanicul s-a scufundat pentru că nu a avut compartimentat subsolul astfel încât să poată izola partea cu spărtura, ca apa să nu inunde tot vaporul. Compartimentează-ți viața, izolează eșecul, nu-l lăsa să învenineze totul. Ai eșuat într-un domeniu, dar cu siguranță ai reușit în multe altele.

Fii atent la tine când ești jignit. Adesea reacționăm exagerat când cineva ne jignește, lăsându-ne demoralizați și lăsându-ne jefuiți de energia și de pofta de a continua în viață. Adesea m-am oprit din a face lucruri foarte bune doar de frica de a nu fi criticat din nou. De cele mai multe ori suntem criticați de invidioși, de oameni care se simt depășiți, crispați care sunt mereu într-o cursă de imagine cu cei din jur, iar când se simt întrecuți încep să pună piedici. Ei sunt ofticoșii aceia din copilărie care azi au crescut și au evoluat în oftica lor. Așadar, nu lăsa jignirile să te oprească din drum, ia doar critica constructivă, care te face mai bun și nu pe aceea care are menirea de a te opri…

Cu prețuire,

Toni Berbece

Este anormal că poza asta este așa de rară, ilustrează un comportament așa de rar încât a adunat zeci de mii de share-uri pe zeci de pagini. Pe vremea bunicilor și a părinților mei așa ceva era atât de obișnuit încât nimeni nu scotea aparatul de fotografiat pentru a imortaliza un astfel de moment. Azi, ne mirăm toți de băiatul acesta ca de ultimul rinocer alb care a mai rămas în viață. Ne uităm la el, un băiat care pentru cei mai mulți de vârsta lui este doar un tocilar, cu o așa uimire de parcă a venit din altă lume.

Când majoritatea adolescenților scuipă semințe în poala iubitei, când majoritatea vorbesc vulgar pomenind-și într-una organele, când majoritatea sar pe ea de la prima întâlnire, când majoritatea nu mai au puterea de a vedea dincolo de “carcasă”, e normal să ne mirăm de tineri din aceștia care se descalță pentru o fata, care poate nici nu-i este iubită. Când majoritatea vorbesc cu “fă” (știu ce zic că am fost profesor pentru sute de adolescenți și mulți dintre ei se adresează fetelor astfel), e greu să găsești un tânăr atât de galant.

Sper să redevină această formă de respect față de fete/femei din nou o normalitate ca să nu mai facem poze și să ne holbăm cu toții la cum de fapt ar fi trebuit să fie toți. Iar iubirea și respectul față de femeie se învață în primul rând în familie, de la mama și de la tata. Dacă tata o bate pe mama sau o jignește în toate felurile, dacă mama îl îndeamnă pe flăcău să profite de cât mai multe fete ca să guste viața, atunci să nu ne așteptăm la “gentlemani”, ci la din aceștia pentru care o femeie e o “fă”.

Sper totuși ca noi părinții să creștem oameni plini de respect!

Cu prețuire,

Toni Berbece