Category: Fără categorie

Când am plecat din București spre Vaslui am primit într-o punguță o pereche de teneși. Am văzut în ei ceva ieftin la 50 de lei, însă nu mă gândeam că în această pereche de încălțăminte poate sta o fericire infinită, că un copilaș care va fi încălțat cu ei va plânge de bucurie, va alerga rupând pământul de drag și că va simți o bucurie mare până la Cer și înapoi.

Dar ce m-a uimit cel mai tare a fost faptul că după ce acest copilaș a primit acești teneși a mai primit și o pereche de bocanci, însă el a fugit spre prietenii lui care nu primise nimic, i-a lăsat jos să-i ia altcineva după care a fugit țopăine. El nu a descoperit încă faptul că poți avea două perechi, chiar trei, patru sau zece perechi de încălțăminte. El știe atât că o pereche îți ajunge, că aceeași pantofi îi porți pe vânt, pe ploaie sau pe arșiță chiar dacă nu sunt de firmă sau chiar dacă nu au beculețe în talpă. Iar după ce se rup îi mai porți câteva luni.

Acest copil care e la grădiniță în grupa pregătitoare mi-a dat o lecție pe care nu am învățat-o nici la facultate, anume că fericirea altora de multe ori e la noi, că trebuie să-i dăm drumul spre alții, că surplusul nostru înseamnă fericirea celor care nu au nimic, că atât timp cât noi avem prea mult alții nu au primit destul. Am învățat că atunci când noi dăruim oamenii nu mai întreabă: “Unde este Dumnezeu?” Ci spun: “Doamne îți mulțumesc!”

Acum înțeleg mai bine de ce Isus a zis: “Dacă nu veți fi ca niște copilasi cu niciun chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor!”

Fii binecuvântat suflet drag de copil!

Pe curând!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Să nu te lași niciodată tulburat de ziua de mâine, dacă o aștepți cu teamă, cu îngrijorare, cu frământare, deja te-a învins. Așteapt-o mai degreabă cu un strigât de război în suflet, cu foamea de a o înfrunta cu pieptul în față. Singurul supraviețuitor al unui lagăr nazist și-a dezvăluit secretul, a spus că el ieșea cântând la spartul de roci și la muncile grele la care era pus, el mânca cântând mâncarea aceea mizerabilă și pâinea mucegăită, atitudinea l-a salvat.

Să nu te lași tulburat de oamenii a căror scop este doar să te infecteze și pe tine cu nemulțumirea lor, cu criticile lor, cu ochii lor răi, cu bârfa lor. Cinci minute de plecat urechea la ce spun ei îți poate fura energia și dispoziția pentru întreaga zi. Așadar nu le da apă la moară fiilor lui Zebedei care ar da foc la toți dușmani, nici fariseilor care ar crucifica pe toți cei care sunt mai buni ca ei și i-au întrecut în “bunătate și fapte bune”, nu te lăsa ademenit nici de interesul fals al Irozilor față de cele bune, ipocriții au interes față de Dumnezeu doar din vorbe, căci din fapte au interes pentru celălalt stăpân.

Să nu te lași tulburat de privirea cu inferioritate la tine însuți, nu compara casa ta cu casa mai mare a altuia, mașina ta cu mașina mai bună a altuia, cu avuțiile și realizările altora mai mari și mai bune. Privește întotdeauna invers, la cei ce au mai puțin pentru a fi mulțumitor cu ce ai tu. Am fost să vizitez o familie cu mulți copii, iar unul dintre ei era ars pe mare parte din corp, o tânără din echipă i-a spus acelui copilaș să privească la pielea ei ca la ceva unic, cu model, cu forme frumoase, pe care alți copii nu le au. Deja copilul acela s-a înseninat. Nimeni nu-i spusese acest lucru, nimeni nu-i dăduse perspectiva aceasta. Și ceilalți copii parcă priveau cu invidie la pielea specială a celui ars. Am rămas uimit de puterea optimismului.

Așadar, nu te lăsa tulburat pentru că Dumnezeu a pus totul în atitudine, acolo este energia viteazului, cineva spunea că atunci când mintea îți spune că nu mai poți de fapt ai consumat doar 40% din energia fizică și mentală. Nu lăsa mintea să dicteze tonul, ci atitudinea ta încrezătoare în ceea ce ți-a dat deja Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a trimis pe Ghedeon să-i bată pe madianiți, prădătorii lor, i-a zis: “Du-te cu puterea care este deja în tine!” Dar el nu aflase încă. Ai putere, descoper-o!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Nu glumesc, chiar așa îl cheamă pe băiețelul din imagine cu sacoul imens pe el. Am plâns în casa lui, am plâns până nu am mai putut, am plâns de durere, două camere minuscule și 10 copii plus doi părinți. Pe masă o mămăligă din care au ciugulit cei 10 toată ziua. Ei nu au nicio vină că s-au născut acolo, ei nu au nicio vină că nu au casă mare, curent electric, căldură și hainele de care au nevoie. Casa lor e la 15 minute de șosea și la o oră de mers pe jos până la școală. Nu știam ce să le mai dăm, un sac de haine, niște ghiozdane și niște alimente au fost pentru ei mană cerească.

În alt sat am întâlnit nouă copii într-o cameră, iar sora lor cea mai mare de doar 11 ani le gătea celor mici. Am întrebat-o ce să-i aduc data viitoare când venim la ei, mi-a zis că își dorește o bicicletă cu care va ajunge mai repede la școală. În alt sat am întâlnit două familii care avea împreună peste 10 copii, iar curtea nu era mai mare de 300 mp, iar căsuțele minuscule. Una dintre mame ne povestea că trebuie să nască, iar pe unul dintre copii l-a născut pe dușumea asistată de soțul ei, pentru că ambulanțele vin greu, iar ei nu au telefon să sune, ci trebuie să caute un telefon pe la vecini.

Vrei să fii mai mulțumitor cu ceea ce ai? Vrei să fii misionar, vrei să dăruiești ceva și nu ai cui? Hai într-o excursie în Vaslui, ca Vaslui sunt zeci de alte județe din țară, pline de sărăcie, pline de copii care nu au nicio șansă dacă nu le este dată una. Noi ne-am dus să le ducem ghiozdane, dar ne-am făcut o listă cu o sumedenie de alte lucruri pe care trebuie să le ducem în zonă curând. Abia așteptăm să revenim. Mulțumim Magdei Savuica și echipei Dragoste Desculț pentru treaba minunată pe care o fac în acest județ și pentru că ne-au fost călăuză. 🙂

Cu prețuire,

Toni Berbece