Category: Fără categorie

Când eram mic ai mei nu-și permiteau să ne ia jucării și nici nu se găseau peste tot ca azi. Îmi aduc aminte că aveam un vecin a cărui părinți i-au cumpărat multe mașinuțe de metal. Îmi doream așa de mult să am și eu una încât l-am rugat să mi-o dea pe cea mai jerpelită, dar nu a vrut. Într-un final a cedat rugăminților mele așa că s-a hotărât să mi-o dea, însă înainte a vrut să mă umilească, așa că s-a gândit s-o arunce într-o baltă de unde să o iau.

Nu mi-a păsat de umilință, îmi doream așa de tare mașinuța aceea încât m-am aruncat cu mâinile în acea baltă stătută și urât mirositoare. Dar aproape mi-au dat lacrimile când am constatat că acolo era de fapt un canal stil zăbrele, iar mașinuța a căzut printre ele. Am fost atât de trist, a fost regretul copilăriei mele. Aș fi putut avea o mașinuță doar a mea, însă mi-a “furat-o” acel canal.

Vă gândiți că poate o mașinuță nu înseamnă mare lucru pentru un copil, dar pentru unul sărac înseamnă copilărie fericită, înseamnă tot ce și-ar dori. Într-una din vizitele în Vaslui ne-am dat seama târziu că, pe lângă haine și alimente cu care ne umplusem mașinile, copiii mai au nevoie de ceva esențial pentru copilăria lor, anume de jucării. Am găsit câteva rămase în mașină de la copiii mei și, cu riscul de a-i face să-și plângă jucăriile preferate, le-am dat celor care nu puteau avea o jucărie preferată pentru că ei nu avusese niciuna.

Azi am revenit la ei cu haine, medicamente și alte lucruri necesar, dar și cu mult mai multe jucării, însă sunt zeci, sute de copii pe aici și în județele pe care le vom mai vizita ne așteaptă și mai mulți. Așadar, dacă ai jucării bune sau vrei să donezi pentru achiziția unora fă-o în contul Asociației Profides. De asemenea alimente, haine si medicamente ne trebuie din plin in continuare, iar daca sunteti din Bucuresti le puteti aduce la Biserica Profides. Mulțumim pentru implicare.

Cu prețuire,

Toni Berbece

RO08INGB0000999906461937

Asociatia Centrul Crestin Profides

C.I.F. 36766530

Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Mi-a scris o mămică care mi-a cerut un sfat cu privire la copilul ei care abia trecut în clasa a V-a nu mai vrea să continue școala din cauza faptului că este dependent de telefon, efectiv fără el nu poate sta cum nu poate sta fumătorul fără o țigară mai multe ore. Psihologul i-a dat deja verdictul, psihicul lui este mult prea afectat de dependența de telefon. Mama se întreabă: “Ce e de făcut?” Ca ea sunt alte milioane de mame pe întregul pământ. Iată câteva sfaturi:

1. Nu vă grăbiți să le dați telefoane copiilor pentru a-i calma. Adesea sărim cu telefonul în ochii copiilor imediat cum aceștia încep să plângă. Deci ei capătă o dependență din cauza noastră. Ei nu ar fi cerut telefonul dacă noi nu le-am fi comunicat indirect că telefonul este soluția relaxării lor. Există sute de moduri de a-i liniști sau de a le ocupa timpul. Când plâng te poți juca cu ei, le poți citi (apropo, povestirile din Biblie sunt superbe si exista Biblia pentru copii, scrisa pe întelesul lor si cu imagini), le poți arăta diverse lucruri sau jocuri interesante cum ar fi lego potrivit vârstei, plasteslina, pictura, cântatul, etc. Nu-i privați pe copii de o viață activă dându-le telefoane. Luați-i cu voi la cumpărături, scoteți-i în parc, înscrieți-i la activități sportive și culturale, faceți orice cu ei și pentru ei ca să-i țineți departe de tehnologie.

2. Nu vă grăbiți să le cumpărați telefoane. Am văzut că astăzi dotarea copilului cu ultima generație de telefoane este mândria părintelui și afirmarea statutului economic, nu și a celui mintal. Când te bucuri că în clasa a I-a copilul tău are pe mână permanent un iPhone ultimul model cu full internet este de fapt o inconștiență. Copiii trebuie să nu aibă acces permanent la aceste surse de conectate cu lumea virtuală, care pot deveni dependețe și care le pot afecta creierul pe termen lung sau chiar iremediabil.

3. Nu îi faceți pe copii dependenți de voi prin telefon. Azi părinții dezvoltă o paranoia față de copii sunându-i în fiecare pauză și alarmându-se când copilul nu răspunde la al 10-le-a apel al zilei. Văd părinți care-și lasă copiii la școală și apoi cu o disperare demnă de filmul Titanic, când se despărțeau unii de alții în fața morții iminente, le fac semne și le spun în șoaptă: Să mă suni oricând simți, să răspunzi când te sun, vezi unde ții telefonul, să-l ai lângă tine!” Lasă-ți copilul să-și creeze capacitatea de a se descurca fără a fi nevoit să o sune imediat pe mami. Văd copii de clasa a VI-a a VII-a care la orice “altercație” își sună mămica sau tăticul, iar apoi văd la cancelarie părinți disperați și profesori obosiți de mici incidente dintre copii, pentru că între părinți și copii e o linie 112 de care se abuzează. Eu aș interzice total telefoanele în școală. Noi cum ne-am descurcat mii de generații fără?

Așadar, alegeți să spuneți nu telefoanelor în viețile copiilor. Am foat recent martor la momentul în care niște părinți cumpărau adolescentei lor un telefon doar cu butoane care era strict pentru când ieșea de la școală. Acea domnișoară nu va muri, nici nu va face crize, nici nu va fugi de acasă. Făceți-vă curaj sa le reduceți timpul și accesul copiilor la telefoane.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Azi am primit un telefon de la un tânăr student, dar nu am putut răspunde fiind într-o altă conversație, însă am trimis un mesaj și am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a scris înapoi și mi-a zis că fiind în Parcul Universității Politehnica un alt bărbat s-a dat la el și i-a făcut avansuri propunându-i să meargă în boscheți împreună cu el. M-a sunat și m-a rugat să mă rog pentru el pentru că se simte extraordinar de scârbit de situație, totodată speriat și îi vin tot felul de gânduri murdare în minte în urma propunerii acelui bărbat, gânduri pe care evident nu le dorește și care-l dezgustă. L-am liniștit și m-am rugat pentru el. Acum e bine.

Un alt tânăr mi-a povestit că aștepta să se întălnească cu cineva în zona Pieței Presei Libere când din senin apare un bărbat lângă el și-i face avansuri propunându-i o altfel de relație, mult mai interesantă. De asemenea a fost scârbit de propunerea care i s-a făcut și a plecat numai decât de acolo.

Un prieten bun îmi povestea șocat cum a primit de la un timp un mesaj care suna cam așa: “Există vreo șansă ca tu să fii pe invers?” Omul era stupefiat de tupeul celui care l-a întrebat. Imaginați-vă să i se pună băiatului tău adolescent o astfel de întrebare și apoi acel individ să-și expună mizeriile în fața unui copil curios. Mai ieri am aruncat la gunoi mai multe bilețele puse deasupra pisoarelor într-o toaletă, iar bilețele acelea erau cu numărul de telefon al unui pervers. În ce lume trăim?

Dacă nu suntem atenți, dacă nu ne punem în gardă și dacă nu punem stop acestei expansiuni a degenerării și a destrăbălării, curând vom avea în România enorm de mulți băieți/bărbați hărțuiți sau agresații sexual. Îmi povestea cineva că tipii aceștia vin cu texte din acelea perverse și parșive cum că un bărbat știe ce-și dorește un alt bărbat mai mult decât știe o femeie. Pe bune? Cât de prostit de Satana să fii ca să spui așa ceva și cât să crezi așa ceva? Fiți atenți dragilor, pregătiți-vă copiii pentru că trăim într-o lume în care chiar unii dintre politicienii noștri au dat drumul la mizeria asta peste noi, încurajând-o prin campanii de genul: “Iubirea nu se votează!” Iar tot ei vor acum să se voteze “fericirea”. Care fericire? Aceasta de mai sus? Nu, nu e fericire, ci moarte în depresie și chinuri.

P.S. Și atenție cu cine votați, dacă un președinte nu garantează securitatea copiilor și a familiei, dacă nu are discernământ moral, nici să nu vă gândiți să puneți ștampila pe numele lui.

Cu prețuire

Toni Berbece