Category: Fără categorie

Diferența dintre Biserica Primară și Biserica de astăzi, dintre creștinii de atunci și creștinii de astăzi este că cei de atunci își riscau averile pentru Cristos, nu le păsa că riscă să li se confiște tot, unii chiar le vindeau și se dedicau misiunii răspândirii Evangheliei, puneau mână de la mână și susțineau misiunile Apostolilor, iar unii dintre cei de astăzi întreabă cu zgârcenie: “Mai e dărnicia valabilă?” Pentru ei era o onoare să cheltuie pentru Împărăție, pentru unii dintre noi e un chin.

Cei de atunci erau biciuiți, bătuți, crucificați și dați la lei, purtau pe trupurile lor cicatrici adânci făcute de persecutori, iar unii dintre cei de astăzi trăiesc într-un comfort spiritual atât de mare încât preocuparea primară cu privire la trupurile lor este: “Am voie să-mi fac tatuaj, mai e îmbuibarea un păcat?”

Cei de atunci stăruiau în rugăciune și primeau botezul Duhului Sfânt, venea puterea Acestuia peste ei de se vedeau chiar și flăcări de foc peste capetele lor, vorbeau în alte limbi, prooroceau, aveau vedenii, primeau daruri de vindecare, de cunoștință și o mare credință astfel că ieșeau pe străzi și vorbeau cu alții despre Cristos, întorcând mii din moarte la viață. Iar cei de astăzi, decât să stăruiască în rugăciune pentru a primi toate acestea, le-a fost mai ușor să desființeze botezul cu Duh Sfânt întrebând: “Păi mai e valabil acest botez și azi?” Ne rugăm plictisiți și mecanic ca la școală la începutul orei de religie și vrem înflăcărare, cântăm stând pe scaune moi și ne mirăm că nu-i entuziasm, considerăm bătutul din palme păcat și ne mirăm de ce o galerie de fotbal are mai mult zel, iar la un meci merg mai mulți oameni.

Diferențele sunt mai multe, de aceea Duhul Sfânt ne cheamă să ne intoarcem la origini, la prima credință, la prima dragoste, la ceea ce a fost Biserica atunci când Cristos a născut-o prin Cruce și prin Botezul cu Duh.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când ești tinerel neînsurat și cu planuri mari strângi din dinți, îți refuzi multe bucurii și strângi bani pentru nuntă, strângi pentru studii, strângi pentru ceea ce vei fi peste câțiva ani. Refuzi multe bucuri chiar dintre cele mărunte și trăiești bucurii imaginare din viitor. Momentele acelea vin, banii se duc, dar nu îți aduc chiar satisfacția pe care o așteptai.

Ești însurat de acum, studiile sunt gata, cariera te așteaptă și strângi iar din dinți, de data asta economisești pentru o casă și pentru o mașină, îți refuzi din nou zeci chiar sute de bucurii mărunte, uiți să te bucuri de clipa pe care o trăiești, mereu bucuria ta e în viitor. Îți iei și casă și mașina, dar parcă simți că nu ai trăit până atunci…

Ai copii și începi să strângi pentru ei, îți refuzi orice, iar te pui pe ultimul loc, iar tu nu meriți nimic, iar ești un roboțel care trăiește mecanic pentru ce va urma. Copiii sunt mari, au plecat de acasă și te uiți printre poze, cauți amintiri, cauți să te legi de bucurii din trecut, te întrebi: “Oare nu ar fi trebuit să știu să strâng, dar să mă și bucur, oare nu am trăit mereu în viitor înfometându-mi prezentul?”

Drag cititor, învață să trăiești și acum, da, vei avea nevoie în viitor de bani, dar tu trăiești acum, chiar acum. Nu-ți refuza o vacanță ad hoc cu singurii bani din casă, o meriți, vor veni și alții. Nu mai fi stresat, cum a spus bunul nostru Cristos, ajunge zilei necazul ei. Suntem adesea bolnavi, suntem stresați, suntem irascibili, suntem triști, suntem morocănoși și cu fețele acre pentru că nu purtăm pe umeri, în inimi și în gând doar necazul și povara unei zile, ci toate câte credem noi că vom avea.

Eram tânăr și mă stresam pentru vremea când voi avea copii, am crezut atunci că nu voi avea cu ce să-i cresc, că nu voi putea fi un tată bun, că va fi greu, etc. Au trecut anii, sunt tată și totul e minunat. Pentru ce m-am stresat? Pentru ceva ce nu trebuia să o fac.

Învață să trăiești relaxat, fără stres, fără povara următoarelor 100 de zile, ia-le pe rând.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Trăim vremuri în care oamenii vorbesc mai des cu Siri sau caută mai des răspunsuri pe Google, la horoscop, la ghicitoare și vrăjitoare decât la Dumnezeu și în Cuvântul Său…

Trăim vremuri în care ne încântă mai mult o oră pe Facebook, la un meci, la un grătar decât o oră în rugăciune și în citirea Scripturii…

Trăim vremuri în care e mai plăcut să alergi după bani decât după părtășia cu oamenii plăcuți lui Dumnezeu, pentru un ban în plus Stăpânitorul lumii acesteia cumpără și câte 17 ore pe zi din viața ta, apoi tu nu poți cumpăra timpul nici cu toate miliardele lumii…

Trăim vremuri în care e mai plăcut să petreci timp cu colegii de la muncă, cu secretara sau cu șefu decât cu soția/soțul și copiii, e mai ușoară o aventură și mai de dorit decât responsabilitatea și frumusețea familiei. Unii au ajuns ca și câinii, trăiesc în haite și iubesc pe cine apucăm…

Trăim vremuri în care e mai plăcut să înșeli decât să fii credincios, e mai plăcut să poftești orice-ți iese în cale decât să-ți iubești partenerul, pentru cea/cel ales ne-am epuizat aprecierile și gingășia, dar pentru o nouă cucerire avem milioane de cuvinte de laudă și mult romantism “nedescoperit” de soție/soț…

Trăim vremuri în care să aduni e mai plăcut decât să dăruiești, să furi e mai plăcut decât să fii cinstit și să cheltui tot pe tine e mai plăcut decât să împarți chiar și cu cei din casa ta…

Trăim vremuri în care valorile se inversează, prostituatele, degenerații, deviațiile sexuale și orice altă degradare a societății este apărată și are drepturi pe când copiii, familia și valorile nu mai au niciun drept, sunt acuzate de intoleranță și aruncate în dizgrație. Copiii sunt expuși nudității doar pentru a fi spurcați și ei astfel încât de mici să fie toleranți cu orice degradare, în unele țări primitive sunt chiar scoși din grădinițe, școli și licee și plimbați pe la parade spurcate.

Trăim vremuri grele, dar cine e curat va străluci mai tare pentru că un diamant va ieși în evidență pus între pietre, un trandafir va fi mai plăcut între buruieni, iar o lumină mai de dorit în întunericul lumii.

Cu prețuire,

Toni Berbece