Category: Fără categorie

Îmi aduc aminte cum diavolul a vrut să-mi distrugă familia, din cauza ambițiilor, certurilor din nimicuri, lipsei iertării imediate, ignorarea poruncii de a nu lasă soarele să apună peste mânia noastră, lipsa rugăciunii la comun, lipsa părtașie constante cu Hristos, toate acestea ne-au dus de multe ori în impas, până când în cele din urma într-o zi soția mi-a făcut bagajul si m-am trezit cu el la ușă. Avem si un copilaș împreună. Am plecat la mama cu durere în suflet, dar rugându-ma și mijlocind pentru familia mea. Deși diavolul venise deja cu gânduri de genul: “vei găsi o femeie care sa te iubească si sa te aprecieze cu adevărat”, nu m-am dat bătut, știam că Dumnezeu are un plan cu noi si că nu se va termina aici.

Peste 3 zile soția mi-a scris să vin să-l văd pe băiat, am ajuns la ea si prima reacție a fost să ne luam în brațe, să plângem, să ne cerem iertare si să nu ne mai despărțim niciodată. De atunci nu am mai lăsat firea păcătoasă si pe cel rău să intervină între noi. Am încetat din acea zi să ne mai amenințam cu divorțul, pentru că de fiecare dată când o făceam simțeam o încărcătura demonică cum se descărca în inimile noastre. Am promis înaintea Domnului că nu ne vom mai jigni, că nu ne vom mai juca cu amenințările si că vom avea mereu focul aprins pe altar. Au trecut de atunci cel puțin 15 ani, iar astăzi consiliem sute de familii, păstorim o Biserica de peste 800 de membri (Biserica Profides – cu alte 4 filiale care însumează alte sute de credincioși) si ținem conferințe prin care învățam mii de familii să-l slujească pe Hristos.

În concluzie vreau să crezi că Dumnezeu are un plan minunat cu familia ta. Noi puteam distruge tot, azi puteam fi un bărbat divorțat de nu știu care ori si cu o mărturie distrusă, un om instabil si la fel ar fi fost si soția mea. Am fi împărțit un copil între noi care ar fi crescut schilodit sentimental, însă am învins ura, am învins ambiția omeneasca, am învins neiertarea si orice alt rău si am ales să construim cu Hristos. Nu te lasă învins, luptă pentru familia ta si ridic-o din ruină. Nu există problemă în familie pe care sa n-o poți rezolva cu Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Ați auzit vreodată de Baltazar Hubmaier? A fost un preot catolic, care a ales să studieze Scripturile si sa accepte doar Scripturile ca sursa pentru doctrina Biblică. Studiind Biblia a găsit adevarul si a început să înlăture din Biserica sa tot ce nu era Biblic, a renunțat la straiele specifice preoților pentru că nu le-a găsit la Hristos si Apostoli, ei se îmbrăcau normal. A renunțat la altar si la icoane si a proclamat o credința directa in Hristos, eliberând creștinismul de forme fără esența trăirii curate, a renunțat la indulgențe (să vinzi iertarea pe bani) si nu în ultimul rând a spus adevarul despre Iad, anume că nimeni nu mai scapă de acolo prin erezia purgatoriului sau cum am auzit la noi că bobul de colivă îl scoate pe păcătos din Iad (erezie drăcească).

Atât de mult a urlat Diavolul împotriva acestui om, încât a fost băgat în temnița și chinuit în mod inimaginabil de toată ura diavolului de erezie si minciună religioasă, manifestată prin “preoții” corupți si nebiblici. La presiunea poporului a fost eliberat însă a avut doar 15 luni să predice liber Evanghelia, timp în care a botezat conform Biblie la vârsta maturității, în urma pocăinței sincere și a credinței în Hristos peste 6000 de oameni, unii zic că chiar peste 12.000, adică după ultima cifră undeva la aproximativ 800 de oameni pe lună, însă Diavolul n-a stat degeaba. Prin aceeași “preoți” corupți a fost arestat din nou, apoi târât într-o piață a Vienei, pe drum i se smulgeau bucăți din trup cu niște clești mari, iar apoi a fost decapitat cu securea “sfințită” de Biserica Catolică din acea vreme. Iar ura a mers si mai departe, căci trupul i-a fost ars si aruncat în Dunăre. La scurt timp soția lui a fost si ea ucisă prin înecare tot în Dunăre.

Dacă omul acesta nu predica Evanghelia n-ar fi avut parte de această ură demonică din partea unei “Biserici” corupte, însă tocmai predicarea adevărului stârnești ură. Când îndepărtezi tot ce este nebiblic de peste creștinism, când îi chemi la pocăința sinceră pe oameni, primii care se vor agita si vor acuza de sectarism si erezie vor fi chiar preoții corupți ai Satanei, care nu trăiesc Scripturile în timp ce zic că sunt ai lui Hristos, doar pentru a înșela îmbrăcați în blană de oaie, deși sunt lupi răpitori. Cenușa lui Hubmaier a curs pe Dunăre si mă rog ca focul credinței acestui om să însuflețească si România. Să ne întoarcem la creștinismul Scripturii si să îndepărtăm de peste țara aceasta tot ce este erezie, minciună si păcat. Toți cei ce doriți un creștinism autentic si trăiți ca si creștini sinceri sunteți așteptați pe 3 mai pe Național Arena sa-L sărbătorim pe Unicul Hristos chiar in Vinerea Mare!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Proorocul Elisei l-a pus pe Împăratul Ioas să tragă săgeți în pământ ca semn al izbavirii de sirieni. Ioas a tras doar trei săgeți, iar Elisei s-a mâniat si i-a spus: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori; atunci ai fi bătut pe sirieni până i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori” (2 Împărați 13:18-19)! Mă gândeam la noi, că în mod simbolic de fiecare dată când ne plecăm genunchii pe pământ e ca si cum am trage săgeți ale izbavirii direct în dușmanul nostru Diavolul, în păcatele si în firea noastră păcătoasă. Ești atât de biruitor pe cât ai plecat genunchii la rugăciune, pe cât de des ai tras săgeți ale izbăvirii prin rugăciune.

Hristos n-a spus să ne supraveghem non stop copiii si nevasta/soțul pentru a vedea ce fac, ci a zis să veghem asupra lor prin rugăciune, să-i păzim de cel rău prin săgețile arzătoare pe care le avem la îndeamnă si care sunt genunchii noștri plecați pe pieptul vrăjmașului. Genunchii sunt armele cele mai de preț încărcate de puterea lui Hristos. Exista un om al lui Dumnezeu de care orice drac se temea si la care mergeau mii de oameni pentru rugăciunile lui fierbinți de mijlocire, iar când acesta a murit a fost găsit pe genunchi însă când l-au ridicat de acolo podeaua era tocită de genunchii bătătoriți ai acestui sfânt, iar unde punea fruntea si unde suflarea gurii atingea podeaua nu mai era vopsea, lemnul lucea. Oare câte zeci de mii de săgeți a înfipt acel sfânt în inima dușmanului? Poți fi si tu un astfel de sfânt, rugăciunea este la îndeamnă oricui, o armă de preț pe care oricine o poate mânui cu sfințenie si credință!

“Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

Cu prețuire,
Toni Berbece