Skip to main content

Despre Yoga, zen și karma

Aud tot mai des folosindu-se trei practici sau acțiuni care nu au absolut deloc de a face cu creștinismul, ba din contră, acestea fiind de sorginte demonică, păgână. Culmea este că sunt folosite și de creștini, au intrat în limbajul curent al unora. Iată care sunt:

Yoga dorește să înlocuiască rugăciunea, starea de vorbă cu Dumnezeu. Yoga promite un mixt de meditație la nimic (Belial – zeul pomenit în Biblie înseamnă de fapt zeul nimicului sau al lipsei de valoare) cu sport și mișcări care relaxează trupul. Așa de tare te relaxează că unii ajung la nebuni. Cunosc o persoană care atât a făcut Yoga încât s-a dus să mediteze alături de vacile sacre din India. Dragilor, oamenii lui Dumnezeu nu au nevoie de Yoga. A sta de vorbă cu Dumnezeu te relaxează cât nu o poate face Yoga în 1000 de ședințe.

Zen este un cuvânt care exprimă o stare de bine venită, tot așa, de nicăieri. Satana vrea să credem că nouă ne vine buna dispoziție și pofta de viață de nicăieri. E ca și cum ți s-ar spune că senviciul pe care mama ți-l face de dimineață ți-a căzut în farfurie de nicăieri. Dragilor, noi ne trezim de dimineață cu poftă de viață pentru că Dumnezeu ne-a oferit acest dar, Biblia ne spune că bunătățile lui Dumnezeu sunt noi în fiecare dimineață.

Karma este un alt cuvânt menit să înlocuiască “dreptatea divină” sau “justiția divină”. Noi știm că Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptății. Cine face rău nu e lovit de karma, o forță impersonală care se ocupă cu dreptatea, ci e lovit de Dumnezeu, care vede și judecă totul, mai devreme sau mai târziu. Oamenii trebuie să știe că Dumnezeu este drept, el urăște și luptă cu orice formă de nedreptate, care păgubește aproapele.

Doamne ajută!

Ferestre de la care poți cădea…

Prima fereastră este fereastra lui Mical – fereastra disprețului. David și tot poporul erau în stradă, duceau chivotul de la casa lui Obed Edom la Ierusalim în cortul pregătit cu dedicare. Se estimează că David ar fi cheltuit peste 3 milioane de euro doar pentru masa pe care o dăduse în cinstea Domnului poporului Său.

Dar soția lui stătea la răcoare în palat. De acolo e ușor să judeci orice. De la geam e ușor să judeci unul care s-a trezit să facă treabă pe când tu încă sforăiai. E ușor să judeci unul care a dat 3 milioane de euro când tu nu ai dat 3 euro. E ca și cum ai critica un fotbalist că nu s-a întins încă doi metri să prindă o minge când tu ai nevoie de ajutor ca să te ridici de pe canapea.

Mical l-a judecat pe David pentru felul în care se închina, deși ea nu avea nici cum să se compare cu el. Disprețul a făcut-o pe Mical să fie condamnată la nerodire. David nu i-a făcut copii, pentru că disprețul din noi trebuie să rămână sterp. Batjocura nu trebuie perpetuată.

A doua fereastră este fereastra Izabelei – fereastra imoralității. Izabela a readus în Israel casele de prostituție, curvia ca închinare și practică zilnică. Ea era un fel de politician care legalizează videochatul și prostituția (plus toate celelalte deviații sexuale), în vremea ei Israelul ajunsese o țară de desfrânați. Divorțul crescuse, “avorturile” crescuse, violurile erau peste tot. Nedreptatea înflorea zilnic. De la fereastra ei Izabela a fost trântită la pământ din toată gloria pe care o adunase și a fost mâncată de câini. Oricâtă plăcere ți-ar aduce păcatul nu uita că la capăt te așteaptă “un câine” nemilos care se va hrăni din trupul tău, din durerea ta.

A treia fereastră este fereastra lui Eutih – fereastra plictiselii față de Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt unii care s-au plictisit de creștinism, de Biblie, de Biserică, de predici, de cântările acelea despre iubire, sacrificiu, iertare și alte lucruri bune și vor altceva. Vor libertate să privească în afara Bisericii. Problema este că atunci când cad și-și rup gâtul, tot de Biserică au nevoie. Tot frații sunt cei care leagă rănile și le poartă povara în rugăciune. Tot la frați trimit mesaj: “Rugați-vă!” Atunci de ce nu apelează la cei de dincolo de fereastra Bisericii? De ce nu îi ajută ispititorul care i-a chemat afară? Pentru că nu vrea și nu poate, a vrut doar să se bucure de distrugerea lor.

Nu sta la ferestrele acestea. Ferește-te de astfel de lucruri și vei avea pace!

Înghesuiți…

Ura ne face să ne simțim înghesuiți, cum bine spunea creștinul și deținutul sârb al invaziei nemțești, Spas Spasovici (nume care înseamnă Isus, al lui Isus): “Deși pe pământ erau doar doi oameni, Cain s-a simțit înghesuit și l-a omorât pe fratele său. Pentru a se elibera de societate, pentru ca doar personalitatea lui să aibă loc pe pământ”

Ura îi face pe doi soți să se simtă înghesuiți în același pat de aceea nu se mută doar în paturi diferite, ci în camere diferite, apoi în case diferite, cu oameni diferiți. E un sacrilegiu să dormi separat de soț/soție. Dacă există un moment al ruperii căsniciei acel moment este când începi să dormi separat de partener.

Ura îi face pe părinți să se simtă înghesuiți doar gândindu-se că le poate intra un copilaș în familie. De aceea am “inventat” avortul, pentru că nu mai e loc de comoditatea și egoismul nostru care ne ies prin piele. Ne irită gândul de a împărți banii, casa, zilele până și cu proprii copii.

Ura ne face să ne simțim înghesuiți, puși la colț de cei ce au nevoie să se descarce la noi, să comunice privindu-ne în ochi, de aceea ne refugiem în niște cutiuțe numite “telefoane” (nu mai sunt de mult doar telefoane – sunt izolarea speciei umane de alți semeni de care suntem responsabili). Acolo în cutiuțele noastre ne simțim în largul nostru, avem timp doar pentru noi.

Ura ne face să ne simțim înghesuiți, dar dragostea ne face să ne simțim în largul nostru printre semenii noștri, când ne cer favoruri, când ne vorbesc, când ne cheamă aproape de ei – acestea sunt bucuriile dragostei care se dăruiește și caută “înghesuiala”.

Doamne ajută!