Category: Fără categorie

Bucureștiul este orașul în care m-am născut și în care știu că Dumnezeu m-a așezat cu un scop. Un mare om zicea că aventură nu înseamnă neapărat să te duci în alte locuri pentru a câștiga mai multe resurse cu care să faci lucruri extraordinare, ci aventură înseamna să rămâi în locul în care te afli și să faci lucruri extraordinare cu resursele care ți s-au oferit. Bucurșetiul nu se poate compara cu multe capitale ale lumii din punct de vedere financiar, însă ca număr de locuitori tot crește și crește, iar viața spirituală a acestui oraș trebuie menținută sănătoasă de o mână de oamnei care se implică. De sănătatea spirituală a capitalei depinde și starea financiară a acestui oraș și a întregii țări.

Căutând informații despre Galileea pentru o carte la care lucrez am rămas surpins să aflu că în Galileea erau aproximativ 200 de localități, cetăți cum le numește Biblia, care însumau circa 3 milioane de locuitori. Bucureștiul este un oraș extrem de mare și are tot cam 3 milioane de locuitori. Deși sunt 30 de ani de când locuiesc aici încă mai găsesc străzi pe care nu am fost niciodată și încă mă mai pot rătăci prin cartiere pe unde nu am umblat. Deci este un ogor foarte mare pe care Cristos cu siguranță că nu l-ar fi ocolit și pentru care ne-ar fi îndemnat să rugăm pe Domnul secerișului să scoată alți lucrători pe lângă noi și nu să ne supărăm că apar alții. Numărul mare de locuitori ar fi prima asemănare.

O a doua asemnănare ar fi că numele de Galileea vinde de la ”galil” care înseamnă ”cerc”, iar numele ar însemna de fapt ”încercuit” sau ”împrejmuit” pentru că Galileea era o zonă înconjurată de neamuri, care nu doar că i-au influențat viața spirituală, ci au modificat până și limba, galileenii aveau propriul dialect, era foarte ușor să diferențiezi un galilean față de un alt evreu. La fel și Bucureștiul este un oraș înconjurat de păgânism, asediat chiar de acesta. Diavolul și-a cantonat armatele în jurul acestui oraș și îl ține captiv de zeci chiar sute de ani.

Nu pot să uit experiența trăită la vârsta de 19 ani când am făcut parte dintr-o echipă de misiune care a organizat 8 tabere consecutive la Zizin în județul Brașov, tabere dedicate copiilor care nu-și puteau permite o tabără sau copiilor de la orfelinat. Cu echipa de misiune aveam zilnic trei întâlniri în care ne rugam și citeam din Biblie. Începeam ziua rugându-ne împreună și lăudând pe Dumnezeu și o încheiam astfel.

Când s-au terminat aceste 8 săptămâni și am plecat spre casă, imediat cum am văzut semnul mare pe care scria București am simțit o presiune imensă asupra mea, mă durea capul și parcă nu aveam aer, am simțit o stare de neliniște și nu am înțeles imediat de ce toate aceste simptome, însă apoi am realizat că aici există o presiune spirituală mult mai mare. Pavel ne învață că duhurile răutăți și căpeteniile acestora se cantonează în văzduh. Daniel ne spune că există îngeri ai întunericului care își iau în stăpânire anumite teritorii și luptă cu îngerii luminii pentru ele. Și creștinii luptă prin rugăciune și sfințenie cu aceste căpetenii și chiar le pot alunga cu credința și cu viața de sfințenie pe care o propagă. Diavolul a câștigat multe țări din Europ și ne dăm seama de asta prin faptul că în ele nu mai există pic de împotrivire nici față de cele mai josnice păcate.
Read More

Tom Hodgkingson în cartea sa Ghidul Leneșului vorbește de cât de nocivă este ideea de muncă din zilele noastre și cum munca istovitoare în condiții de stres omoară două milioane de oamnei anual, echivalentul a două atentate gen cel de la 11 septembrie în fiecare zi. Ne spune că munca și viața au fost despărțite și că lucrătorul vesel a devenit un sclav călcat în picioare. Dar, în ciuda faptului că oamenii au devenit robii și roboții sistemului, o specie de oameni se conservă extraordinar de bine iar aceasta este cea a leneșului, cealaltă extremă a muncii istovitoare. Vom vedea mai jos cinci tipuri de lene.

Leneșul veșnic adormit
Până când vei sta culcat leneșule? Când te vei scula din somnul tău (Prov. 6:9)?
Este vorba despre acei leneși dependenți de paturile lor, care și când sunt treji dorm. Care au nevoie să facă o vizită în natură și să observe felul în care Dumnezeu și-a înzestrat creația cu hărnicie. De la furnică până la cel mai mare mamifer, toate ființele lucrează de dimineață până seara, iar felul în care Dumnezeu „a programat” natura ne vorbește nouă tuturor.

Am citit despre cea mai longevivă omidă care trăiește la Polul Nord și care în fiecare iarnă polară intră în hibernare după ce în fiecare primăvara aleargă neobosită pentru a se hrnăni cu tot ce prinde verde în calea ei. Trebuie să repete acest cilclu de 14 ori pentru a-și atinge scopul. Timp de 14 ani se trezește din hibernare și se hrănește cât de mult poate pentru că scopul vieții ei este să devină fluture. Dacă o omidă este neobosită în această alergare spre o metamorfoză extraordinară, mă întreb, oare omul caută să se transforme în ceva ce îi depășește condiția? Aleargă spre visul care a fost pus și în inima lui, visul veșniciei?
Read More

Ca și contra argument pentru cei care i-au criticat pe tinerii din Colectiv că se aflau într-un loc nepotrivit pentru niște tineri decenți, unii au amintit pasajul din cartea Iov în care ni se spune că și fiii lui Iov dădeau câte un ospăț. Nu vreau să leg acest articol de drama acestor tineri (ne rugăm în continuare pentru vindecarea celor rămași în viață și pentru trezirea României), însă aș vrea să găsim împreună un răspuns la întrebarea care s-a născut: Pasajul cu fiii lui Iov oare poate fi folosit de unii pentru a încuraja tolerarea păcatului? De fapt întrebarea e mai profundă de atât: Oare există în Biblie un astfel de pasaj?

Hai să privim în Scriptură și să ne dăm seama cine erau de fapt fiii lui Iov și ce făceau la acele ospețe? În Iov 1:4-5 ni se spune că cei șapte băieți ai lui Iov organizau pentru ei niște zile de sărbătoare și le chemau și pe surorile lor. Nu dădeau aceste ospețe pentru tot orașul și nu chemau pe oricine. Lumea din jur nu era binevenită la petrecerea lor tocmai pentru că nu doreau invitați surpriză care să le întineze bucuria. Ospățul era pentru ei, iar Biblia nu ne spune că se îmbătau și că păcătuiau în fel și chip.
Read More