Italienii, prin votul acordat doamnei Meloni, au taxat “anormalitatea destrăbălării sexuale”, care de câțiva ani încoace se numește “standard”. Discursul ei plin de curaj si pe față a fost distribuit de milioane de ori pe toate rețelele de socializare, care n-au mai putut să facă față și să-l cenzureze nici măcar prin “roboții programați amoral” care șterg la secundă tot ce nu le place “antihriștilor”. Deopotrivă pastori, preoți, politicieni și oameni de rând s-au regăsit în acest mesaj care ne stătea pe buze, dar care parcă nu putea ieși de teama reacțiilor “depravaților”, pentru că am ajuns să ne temem de o “minoritate”, care are tupeul să schimbe temelia societății, a familiei și a credinței cu un non sens mizerabil și rușinos.
Doamna aceasta a avut curajul să spună ceea ce la noi politicienii nici nu îndrăznesc, unii ca să n-o supere pe doamna Ursula, șefa banilor și a “ideilor revoluționare”, care ne-au adus în stare de disperare și de criză. O mare parte a Europei este scârbită de măsurile care au fost luate fără pic de logică, empatie și credință. Când cei de sus nu protejează stâlpii si temelia societății, anume familia, credința si demnitatea omului, atunci la ce mai este bun statul? La ce mai este bună unitatea Europeană? Care mai este sensul ei dacă aceasta presupune doar șosele, fabrici și uzine? Dacă preocuparea societății nu mai este să protejeze vulnerabilitatea copilului, care este abandonat pe mâna unor ideologii demonice si perverse, atunci la ce mai este bun un guvern?
Dacă țări precum Ungaria si Polonia sunt puse la zid pentru că își protejează copilașii, atunci să nu ne mirăm că a venit rândul Italiei să se ridice împotriva unei destrăbălări, care până acum a produs numai distrugere, să nu ne mirăm că țara care are peste 200.000 de bolnavi de SIDA din cauza destrăbălării s-a trezit si a ales o doamnă care e hotărâtă să lupte pentru normalitate. Pe când si România? Când vom avea si noi măcar un singur lider politic care să ia taurul de coarne (simbol tot mai iubit de acești idolatri) și sa dea cu el de pământ până îi sar toate doctrinele perverse din cap?
Nu trebuie să fii nici fascist, nici putinist, nici extremist și nici naționalist ca să aperi familia, credința și demnitatea omului de a alege ce medicamente să ia si dacă să intre liber într-un magazin sau nu, ci trebuie să fii doar un om cu o conștiință vie și gata să trateze pe față ceea ce s-a dovedit deja că e cancer pentru societate. Hai România, ridică-te și tu contra unui “curent drăcesc”, indiferent de partid sau culoare politică, hai și tu cu astfel de oameni cu sânge în vene și cu credință în suflet!
Motoul câștigătorilor din Italia a fost: “Dumnezeu, țară și familie!” A sosit vremea să ni-l însușim si noi toți și să-l trăim nu doar de pe buze, ci din inimă!
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece