Nu de mult am fost pus într-o anume situație. O doamnă a venit la Biserica unde slujesc și m-a rugat să vorbesc cu soțul ei, care vrea să o părăsească, cumva să-l conving să nu o facă. M-am uitat la acel domn, m-am uitat la mine și am zis: “Doamne, dă-mi putere!” Ce aș fi putut să-i zic? Cum să-l iau? Cum să-i zic așa direct: “De ce îți lași nevasta?” Eram un car de emoții și de stres, dar m-am dus spre acel bărbat, m-am prezentat și am intrat direct în vorbă. Din acel moment am simțit că nu vorbesc eu, efectiv curajul și ce-mi ieșea pe gură nu erau de la mine.
I-am spus cam așa: Vreau să știi că dacă îți lași nevasta și copiii nu vei fi niciodată fericit, femeia pentru care pleci din sânul familiei tale e ca un cârlig de pescuit cu o râmă aparent gustoasă în el, cum vei fi scos din sânul familiei tale, cum vei băga divorț, acel cârlig va fi scos din cerul gurii tale și te va durea crunt, femeia pentru care pleci acum e doar o momeală a Satanei, ea te va lăsa curând, vei suferi consecințele ruperii legământului cu soția ta, lucru pe care Dumnezeu îl urăște, și nu vei mai avea niciodată pace. Pofta sexuală va trece, viața zboară, curând vei fi un bătrân ca și David, care și el a umblat cândva după femeia altuia, și nu vei mai avea poftă de nimic, atunci vei vrea lângă tine o femeie credincioasă și niște copii care să-ți spună “tată”.
I-am spus că Dumnezeu îi pune în față viața și moarte, binecuvântarea și blestemul, i-am spus că singurul lucru de pe pământ cu care va trebui să se prezinte înaintea lui Dumnezeu în Cer este familia, nu altceva, nu cu amanta, nu cu casa, nu cu mașina, ci cu soția și cu copilașii lui de mână. La sfârșitul acestor vorbe i-am cerut voie să mă rog pentru el, mi-am pus mâna pe capul lui și am cerut dezlegare de orice pasiune și poftă stricată, am văzut lacrimi. Acum mă rog ca să primească puterea și înțelepciunea Duhului Sfânt pe care L-a simțit.
Las acest articol aici pentru cei care vor să-și părăsească familiile, poate le prinde bine. Ma rog pentru familii sănătoase și pentru copii fericiți în sânul lor.
Cu prețuire,
Toni Berbece