Dușmanii nu se evită, din contră dușmanilor li se dau daruri. Biblia ne spune că celor care ne urăsc și ne fac rău trebuie să le acordăm o mai mare atenție și dragoste. Astfel “vom îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lor” în sensul că le vom da rațiunea peste cap făcându-i să se gândească la “acțiunile noastre ciudate”.
Dușmanii nu se bleastămă, noi nu ne blestemăm dușmanii, ci-i binecuvântăm. Le urăm numai bine. Noi nu putem dori răul absolut nimănui, nici persecutorilor noștri. Când Gafencu era bătut cu bocancii în gură de un securist, acesta i-a spus așa: “Mă duc într-un loc unde vreau să ajungi și tu, mă duc în Rai.”
Dușmanii nu sunt scutiți de rugăciunile noastre, noi luptăm pentru ei. Pavel ne-a spus că noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu duhurile răutății. Noi creștinii știm că în spatele oricărui om care urăște și care face rău, rănind persoanele din jur, stă o întăritură demonică, stau demoni care-l chinuie și pe el și care-l controlează, așadar nouă ne pasă și ne rugăm pentru eliberarea acelui om.
În Al Doilea Război Mondial pe un front au început să se dea Noi Testamente soldaților, aceștia le citeau când erau liberi, acolo în tranșee. Generalul a observat că cine citea Noul Testament nu mai era atât de combativ, era milos, încerca să cruțe inamicul și chiar prefera să ia prinși de război decât să împuște. Atunci a ordonat să nu se mai citească Noul Testament pentru că soldații lui nu mai erau niște ucigași cu sânge rece. Asta vrea Satana, să nu cititim Scriptura, cea care ne dă pace, dragoste, bunătate, răbdare și îngăduință chiar și față de dușmani.
Ne dăm seama ce credință minunată este creștinismul numai privind la acest aspect, al atitudinii față de dușmani. Dumnezeu să ne binecuvinteze și dușmanii și să-i facă și pe ei copiii Lui!
Cu prețuire,
Toni Berbece