Când le spun oamenilor să nu mai drăcuie, să nu mai înjure, să nu mai vorbească porcos, să nu mai fumeze, să nu se mai îmbete, să nu urască îmi spun că ei nu-și schimbă religia, așa că, să mă opresc din a-i convinge să renunțe la “religia strămoșească”. Atunci realizez că religia acestora nu e în Dumnezeu, ci într-o viață stricată și în păcat.
Când le spun oamenilor să nu mai curvească, când le spun că e păcat să-ți începi relația sexuală înainte de căsătorie, că masturbarea, pornografia, poftirea unei femei chiar și în minte sunt păcate, ei îmi râd în față, le e milă de mine și cred că sunt din vreo sectă, neștiind că vorbesc chiar din Scriptură, acea carte a creștinilor.
Da, atât de exigentă și sfântă e Biblia. Dar în această sfințenie e plăcere, pace, bucurie, liniște și iubire. Când le vorbesc și de aceste păcate mi se spune la fel să-i las că ei nu-și schimbă religia, dar eu nu-i chem la altă religie, ci la Hristos.
Dragilor, nu sunteți chemați la o altă religie, ci la singura credință adevărată cea în care dacă trăiești în sfințenie Îl ai pe Dumnezeu ca Tată, iar dacă trăiești în păcat îl ai pe Satana ca tată. Și nu uitați că religia adevărată presupune și milostenia față de văduvă, orfan și sărac. Alege credința în Dumnezeu și nu te mai minți că o poți duce și cu păcate tolerate la nesfârșit!
Vă las aici versetele care l-au întors la Dumnezeu pe Sfântul Augustin: “Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentru ca să-i treziţi poftele. (Romani 13:13)
Cu prețuire,
Toni Berbece