Am fost chemat mai de mult la un spital să mă rog pentru un bebeluș ținut in viața doar de aparate, nimic nu mai funcționa de la sine în corpul lui, dacă se apăsa un buton viața din el se oprea. Ar fi fost mort de mult într-o alta epocă mai puțin dezvoltată. Medicii le-au zis părinților să-i cumpere sicriu că oricum septicemia din el urma să-l distrugă definitiv și nici aparatele nu-l mai puteau ține în viață. Când m-am rugat am simțit cum camera aceea s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu, plângeau doctorii și asistentele, plângea mama copilașului, eu de asemenea și ne rugam cu toții cerând viața peste acel copil inconștient.
A doua zi, bebelușul a început să plângă dând semne de viață, i s-a dat de mâncare, a dispărut septicemia și azi este în viață, bucurându-și părinții și fiind un motiv de laudă către Dumnezeu. Am considerat-o o înviere ținând cont că acel copil nu mai era capabil să trăiască singur și că era într-o comă profundă.
Sunt multe învieri spectaculoase în Biblie, dar cea mai mare înviere dintre ele, exceptând învierea lui Hristos, nu este învierea lui Lazăr, care era mort de patru zile, ci învierea Fiului Risipitor. Este învierea cugetului, învierea conștiinței celui care-L reneagă pe Dumnezeu, topirea inimii de piatră, care a stat departe de Hristos și de chemarea Sa. Iată ce ne spune Isus prin pilda Fiului Risipitor, ce a declarat Tatăl despre fiul rebel care s-a întors acasă: “Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselască” (Luca 15:23-24).
Poate că și tu ești un fiu mort sau o fiică moartă în lumea aceasta distrusă de păcate. Poate că și tu te-ai săturat de statul “la porci”, de viața mizerabilă în care “stăpânul” lumii acesteia, Diavolul, se folosește de tine și te subjugă, poate te-ai săturat să fii chinuit/ă de duhuri rele. Dacă da, atunci vino acasă, vino la Tatăl care are o înviere și pentru tine. Fii deștept/deșteaptă ca și Fiul Risipitor, care n-a ascultat glasul Diavolului, ci a crezut că Tatăl mai are pentru el ceva, măcar un ultim loc în casă, acolo lângă argati, deși Tatăl avea pentru el ce era mai bun.
Cu prețuire,
Toni Berbece