Skip to main content

Cel mai mare dintre păcate….

Cel mai mare dintre păcate este să fii botezat în credința creștină, să te declari creștin, dar când cei de lângă tine analizează vorbirea și comportamentul tău să vadă în tine un om de nimic, prea departe de Cristosul de la care porți numele de creștin.

Cel mai mare dintre păcate este să ai Biblia în casă și să trăiești după instinctele mizerabile ale firii, să ai cele mai sfinte principii de viață chiar acolo pe etajeră, iar tu să trăiești după șoaptele Satanei.

Cel mai mare dintre păcate este să ai sfinți cu duiumul în jurul tău, să ții toate sărbătorile sfinților, a Sfântului Ilie, a lui Ioan Botezătorul, a Mariei, să-l ai pe Arsenie Boca peste tot, iar tu să trăiești fix pe dos. Cu crucea la gât, dar cu mizerie în suflet.

Cel mai mare dintre păcate este să ai o catedrală mai mare decât toate Bisericile din Europa, să fie numită și Catedrala Mântuirii Neamului, iar tu să alergi nu după Mântuire, ci după plăceri, destrăbălări, vicii, ură, divorțuri, avorturi, videochat, prostituție, egoism și neiertare. Fiecare turlă și poatră, fiecare slujbă, fiecare deschidere de Biblie îi va judeca atât pe preoții cât și pe enoriașii care nu se întorc la Dumnezeu și să se lase de păcate.

Am expus același păcat în mai multe forme, este păcatul împietririi inimii față de credință în Cristos, este păcatul ignorării învățăturii lui Cristos. Este păcatul ignorării dovezilor că El e Dumnezeu.

Isus Cristos Le-a spus cetăților Betsaido, Horazin și Capernaum că dacă s-ar fi făcut în Tir, Sidon, Sodoma și Gomora minunile care s-au făcut în ele de mult s-ar fi pocăit în sac și cenușă. Așadar, mai grav decât desfrânații aceștia sexuali care fac toate scârboșeniile din lume vor fi judecați cei care au văzut semne și minuni, care au auzit slujbe la Biserică, care au botezat și cununat, care au luat lumină în noaptea de înviere, dar care au continuat să trăiască precum demonii. Acesta va primi cea mai grea osândă în ziua judecății. Întoarce-te la Dumnezeu ca să nu ai parte de această judecată grea!

Cu prețuire,

Toni Berbece