Șarpele i-a spus Evei că Dumnezeu îi ascunde fericirea, că Dumnezeu nu-i cinstit și că le-a impus limite care îi face nefericiți. Eva l-a crezut și a mâncat lucrul interzis, la scurt timp a realizat minciuna, a născut cu durere, iar mai apoi își plângea primul copil omorât de fratele lui. Conspiraționistul șef îți va spune că pocăința înseamnă să-ți încui viața făcând doar ce e bine, că sensul e să guști tot ce este interzis, dar mai apoi plângi după nevasta pe care ai înșelat-o, după copiii pe care nu-i mai poți vedea sau te uiți cu jind la viață dintr-un spital de boli infecțioase sau dintr-o clinică de dezintoxicare.
Tot Șarpele le spune astăzi oamenilor că nu va veni niciun sfârșit și nicio Judecată, că tot ce se întâmplă este din cauza laboratorului de “virusuri” din China sau din cauza lui Putin și a lui Zelenski, alții îți vor spune că pământul se degradează doar din cauza poluării, dar are grijă Șarpele să nu auzi că ne apropiem cu pași rapizi de sfârșitul tuturor lucrurilor, că lumea se strică din cauza păcatului colectiv, că nu vom mai găsi pace pe pământ deoarece, cum zice Psalmul 14, “toți s-au rătăcit, toţi s-au dovedit niște netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar”. Binele e făcut doar în aparență, precum cu refugiații, a fost o modă să-i ajute, apoi au apărut în presă tot felul de acuzații împotriva lor și iată cum ușurel romanului i-a pierit cheful de a face bine, că nu-i asta natura omului păcătos.
Conspiraționistul, tatăl minciunilor, are grijă să controleze presa, guvernele, chiar și unele Biserici de unde să ți se spună să dormi în continuare în păcatele tale, că nu-i niciun pericol. Dar eu îți spun cuvintele lui Hristos rostite către cei care-l întrebau de ce au murit unii măcelăriți de persecutorul Irod chiar în Templu unde aduceau Jertfe de li s-a amestecat sângele lor cu sângele jertfelor: “…dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13:3). Azi sunt ucrainenii zdrobiți de suferință, dar dacă nu ne pocăim, toți vom pieri la fel și vom plăti prețul păcatelor noastre și aici, dar mai ales dincolo o veșnicie. Ei nu-s mai păcătoși ca noi, dar suferința lor ne aduce aminte de pocăință, de Dumnezeul care ne poate scăpa și de nevoia noastră de o vesnicie asigurată.
Ține minte: “…Dacă nu ne pocăim, toți vom pieri la fel!”
Cu prețuire,
Toni Berbece