Când a început războiul în Ucraina, majoritatea românilor s-au înghesuit să ajute, azi au mai rămas foarte puțini care mai întind o mână. De ce? Pentru că totul e un curent care vine repede și trece și mai repede. Au apărut imediat vocile care au strigat isteric: “Pe ai noștri i-ați uitat? Ai noștri mor de foame si voi ajutați ucraineni?” Nimic nu-i mai ipocrit decât acest strigat. Ascultând aceste voci imediat ți se întipărește în minte noua modă, aceea de a-i critica pe ucraineni că vin cu “jipurile” în țara noastră, iar noi “murim de foame”.
Tot ieri un prieten a donat sânge pentru ucraineni și mă gândeam că vocile isterice ale romanilor ar suna așa: “Noi n-avem sânge pentru ai noștri și voi dați la ucraineni?” Vă garantez că dacă acest prieten ar pune poza aceasta cu anunțul că a donat sânge ucrainenilor s-ar găsi zeci care să-i ponegrească gestul. Deja știu placa și mai știu că mulți au mușcat momeala Satanei de a sta indiferenți și față de ucraineni și față de ai noștri. Aveau nevoie de o scuză ca să nu mai facă, au distribuit masiv o poză cu doi copii români desculț și gata au neutralizat toate lacrimile copiilor ucraineni care îngheață la granița țării noastre.
Gata, a trecut moda ajutorării. Să trecem la natura noastră, i-am rezolvat pe ucraineni acum hai să văd dacă se înghesuie cineva să meargă la ai lui, la săracii națiunii noastre? Hai să văd dacă “vocile isterice” care ne spuneau că vom săraci pentru că trimitem tiruri în Ucraina organizează ei tiruri pentru Vaslui, Iasi, Călărași, Gorj și alte județe în care sunt comasați mulți sărmani. Biblia ne spune așa: “Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat” (Iacov 4:17). Nu mulți știu să facă bine, dar lăsați-i pe cei care știu să facă bine să facă. N-am văzut om sărăcind făcând bine, după cum zice din nou Biblia: “Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac,
căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; Domnul îl păzește și-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. Domnul îl sprijină când este pe patul de suferinţă: îi ușurezi durerile în toate bolile lui” (Psalmul 41:1-3).
Cu prețuire,
Toni Berbece