Când eram copil mi se spunea “rahiticul” eram slab și bolnăvicios, nu aveam poftă de mâncare, iar uneori nu puteam să strâng pumnul, atât de slăbit eram. Mă rugam mereu când mă simțeam astfel și mereu Dumnezeu mă asculta, simțeam cum ceva îmi dă energie de joacă, poftă de mâncare și tot ce am nevoie. Dumnezeu ascultă copiii!
Când eram un adolescent și nu știam care-i rostul meu pe pământ, când mă simțeam neînțeles, când invazia de testosteron, care urma să mă facă bărbat, îmi dădea totul peste cap și simțeam o presiune mare pe mine, mă rugam. Simțeam liniște, simțeam că dispare orice urmă de “depresie adolescentină”, nu mai mă vedeam adolescentul acela neînțeles și fără prieteni. Dumnezeu ascultă adolescenții!
Când am devenit un tânăr în căutarea unei iubite cu care să întemeiez o familie m-am rugat, deși eram foarte timid am simțit cum El mi-a scos-o în cale și mi-a fost așa de ușor să leg o relație. Apoi am devenit tată, evident, era ceva nou pentru mine, adesea se îmbolnăvea cel mic, iar eu mă rugam și vedeam cum febra și orice altceva dispare imediat. Dumnezeu ascultă tinerii, ascultă părinții!
Ca adult, ca slujitor al lui Dumnezeu, rugăciunea este totul pentru mine, avem un mare Dumnezeu care în bunătatea Lui ne răspune prin minuni. Am mai spus și o voi repeta mereu, cea mai mare tragedie ar fi ca Dumnezeu să-și retragă din lumea noastră orice sprijin. Ar fi ultimile noastre 24 de ore, un iad care ar părea o veșnicie. Doar îngerii dacă și i-ar retrage pentru a nu ne mai oferi ajutor, ar fi pretutindeni o catostrofă. Imaginează-ți acest lucru!
Da, nimeni nu poate fi ca Dumnezeu care să fie așa de aproape de poporul Său cum o face El! Tu ai descoperit acest Dumnezeu iubitor și protector?
Cu prețuire,
Toni Berbece