Starețul unei mănăstiri a stabilit o zi de post negru pentru toți călugării. Unul dintre ei a furat un ou, l-a pus într-o lingură și îl cocea la focul unei lumânări. A fost prins făcând acest lucru, iar în apărarea lui a zis ca Satana l-a pus. Starețul l-a chemat pe Satana și l-a întrebat dacă e adevărat, la care Satana a răspuns: “Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva!”
Aud din partea multora că Diavolul este responsabil pentru moartea semănată peste tot în jurul nostru prin acest virus. Întrebările mele sunt: Oare este el singur vinovat sau căutăm un țap ispășitor? Oare are așa mare putere dacă noi nu-i permitem și dacă noi nu îndepărtăm protecția lui Dumnezeu de peste noi? Oare nu e îngăduit și oare nu sunt trimiși agenții morții cu un scop?
Oare milioanele de avorturi din fiecare an, oare milioanele de divorțuri, sutele de mii de copii abandonați la naștere, sutele de mii de fete trimise la prostituție, propaganda depravării sexuale din școli, guverne și biserici, scârboșeniile sexuale făcute împotriva firii, toate acestea oare nu atrag mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18-28)?
Am intoxicat și poluat lumea noastră cu ceva mai grav decât CO2, cu păcatul nostru, care a ajuns la o cotă alarmantă. Ne-am folosit tehnologia ca să ne vindem trupurile pe internet în ceea ce se numeste videochat, am folosit internetul ca să numim homofobie și discriminare ceea ce de secole se numește bun simț moral și normalitate, cât și protecție împotriva bolilor virale luate prin sex anormal și în afara familiei lăsate de Dumnezeu. Am permis pe străzile noastre parade spurcate și am permis pângărirea Scripturii și denaturarea ei pentru a permite păcatul dus la cule. Am tăcut pentru că nici noi nu mai suntem lumină, nu ne mai deranjează păcatul, dar pe Dumnezeu da, și încă foarte tare!
E vina noastră a tururor, pentru că nu am știut să ne protejăm lumea de infecția morală, care a dus la o pandemie generală. Pandemia se va opri când vom cere milă și iertare singurului care o poate opri, anume lui Dumnezeu! Antidotul e în mâna Lui, când i-l vom cere?
Cu prețuire,
Toni Berbece
Text: Fapte 3:19