Dacă nu-ți rămâne timp să îți prinzi copiii treji când vii de la muncă, dacă nu-ți rămâne timp să vorbești cu soția, să-i asculți ofurile, să o ajuți la treburile casei, atunci slujba ta nu e binecuvântare, ci o cursă prin care îți poți pierde familia, copiii tăi cresc fără tată, iar soția nu are niciun sprijin și afecțiune din partea ta devenind ușor o străină în casa ta și-n patul tău.
Dacă nu-ți rămâne timp să te relaxezi, să faci ceva care să te destreseze, dacă nu-ți rămâne timp pentru o plimbare odihnitoare, dacă nu-ți rămâne timp să povestești cu cei dragi, atunci ceea ce faci nu-i o binecuvântare, ci ai în viața ta un hoț de timp care-ți fură viața și bucuriile ei. Nu ești obligat să faci ce nu-ți place într-un stres continuu, viața e scurtă, îmbină utilul cu plăcutul întotdeauna.
Dacă nu-ți rămâne timp la sfârșitul zilei să te rogi, să citești din Biblie, să meditezi la Cuvântul Domnului, să-ți aduni familia la rugăciune, să vă rugați pe rând și să auzi dorințele fiecăruia mijlocind și tu pentru ele, atunci nu ești binecuvântat, ci trebuie să vezi cum ți se fură acest timp prețios.
Dacă nu-ți rămâne timp în toată săptămâna să faci bine, să ajuți pe cineva, să te gândești și la nevoile altora, să mergi la Biserică și să te hrănești sufletește, atunci nu ești binecuvântat, ci ți s-a întins o cursă ca să ți se fure tot timpul, ești un rob al lucrurilor acestora pământești. Biblia spune că omul trebuie să muncească pentru a mânca, dar tot Biblia ne spune să dedicăm timp familiei, părtășiei cu Sfinții, binefacerilor, rugăciunii și Scripturii. Cine aleargă doar pentru pământ, va moșteni doar chin.
“Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.” – Efeseni 5:16-17
Cu prețuire,
Toni Berbece