Dacă relația ta cu Dumnezeu ar fi precum semnalul de la internet ai intra în panică atunci când n-ai mai simți prezenta Lui minunată, ai intra în panică atunci când păcatul tău distruge semnalul și i-ai cere lui Hristos să repare imediat “rețeaua” prin Sângele Lui, care reface conexiunea. Suntem dispuși să stăm ore la telefon pentru a remedia problemele la internet cu depanatorul, dar pentru stabilirea rețelei cu Dumnezeu cât timp oferim? Isaia ne spune: “ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui și-L împiedică să v-asculte (Isaia 59:2)!” Iar soluția ne este dată prin versetul care spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său (Efeseni 1:7).” Așadar, Depanatorul rețelei noastre de legătură cu Dumnezeu este Hristos.
Dacă relația ta cu Dumnezeu ar fi precum bateria de la telefon, te-ai ocupa ca mereu să fie plină, ai intra în panică când nu te-ai mai rugat sau n-ai mai citit din Biblie o vreme, ar apărea in viața ta mereu avertismente că nu mai ai energie să continui într-un mod plăcut și armonios și că ești în pericol de a te stinge și de a deveni inutil ca un telefon fără baterie. Fără o viața de credință, Biblia ne spune următoarele: “…fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi și au înnebunit… (Romani 1:21-32)”. Fără credința în Dumnezeu ne paște nebunia.
Dacă relația ta cu Dumnezeu ar fi ca al tău cont de socializare nu l-ai lăsa nebăgat în seamă și neconsultat. Petrecem ore în șir pe aceste conturi, dar uneori nu-i acordăm lui Dumnezeu nici 5 minute pe zi pentru a ne consulta cu El. Dacă am inversa timpii și am sta de vorbă cu Dumnezeu și ne-am dedica Domnului cum ne dedicam statului pe conturile noastre virtuale, oare n-am ajunge și noi un Ilie, un Elisei, un Pavel sau un Ioan, Apostolul Iubirii? Oare n-avem vieți sterpe tocmai pentru că investim în sterpiciune și în nimicuri?
Cu prețuire,
Toni Berbece