Uneori, Dumnezeu nu poate închide gurile leilor din viața noastră pentru că ne-am pus deja capetele în gurile lor. Deja am cedat, deja ne-am predat, iar un semn al predării este lamentarea, văicăreala, îngrijorarea, tulburarea și chiar boala în care ne aruncăm cu brațele deschise prin stresul acumulat.
Dumnezeu nu poate închide gurile leilor din viețile noastre pentru că stăm cu fața spre ei și le lăudăm puterea în loc să le întoarcem spatele ca Daniel și să lăudăm pe Dumnezeu. De atâtea ori spunem că e imposibil să scăpăm de vicii, de atâtea ori lăudăm puterea nemărginită a acestor “lei” care ne rod oasele de vii și nu-i dăm credit lui Dumnezeu, care poate totul. De atâtea ori am întâlnit oameni robiți, care-mi spuneau într-una cât de mari sunt leii din viețile lor și cât de mic e Dumnezeu față de problemele lor, când realitatea este invers.
Dumnezeu va închide gura leilor când vei înțelege că o pote face prin mâinile tale, cum David a alergat leul și i-a rupt gura, la fel poți face și tu prin atitudine, credință și curaj. Până nu înveți să-ți alergi proprii lei, ei te vor alerga pe tine. Ridică-te în Numele lui Isus și spune-le leilor tăi despre Cel care i-a dat putere lui David să le rupă gura și despre Cel care l-a scos pe Daniel viu din groapa unor lei înfometați. Indiferent cât de înfometat este cancerul din tine, boala care te distruge, duhul care te chinuie, ai un Dumnezeu care spune “Nu” oricărui leu.
Cu prețuire,
Toni Berbece