Îmi scriu foarte multe cupluri de proaspăt îndrăgostiți, care nu știu ce să facă deoarece părinții nu-i lasă să se căsătorească din diferite motive. Ba că sunt prea mici la 20+, ba că el e mai închis la culoare decât ea sau invers, ba că nu au casă, mașina, pătuț, cărucior, pamperși, suzete și biberoane pentru copii, ba că pur și simplu mama și cu tata nu vor să se desprindă de dragul lor puișor și au impresia că trebuie să îmbătrânească în casa lor.
Cazuri și mai grave sunt când se lasă cu amenințări și blesteme de genul: “O să vedeți voi în ce belele intrați!” Sau: “O să vedeți voi ce o să pățiți fără binecuvântarea noastră!” Astfel de părinți au rupt multe cupluri, au frânt multe iubiri și chiar destine. Cunosc tineri/tinere care au căzut în depresii crunte din cauza faptului că părinții au făcut tot posibilul să le ia iubita/iubitul, iar apoi nu știau cum să-i mai facă bine.
Dragi tineri, care ați crescut și care simțiți ceea ce este natural, adică să vă îndrăgostiți, să vă desprindeți de părinți și să întemeiați o familie, să faceți acest lucru este ceva neprihănit și nu un păcat (conform spuselor multor părinți). A te desprinde de mama și de tata și a-ți face propria familie cu iubita/iubitul, cel cu care simți că tot cerul te-a unit, este ceva sfânt și nu un blestem (cum dau de înțeles unii părinți). Ce faci când te amenință un părinte că îți fură binecuvântarea? Fii pe pace, el nu are autoritate să facă acest lucru. Este o lege scrisă de Dumnezeu ca tu să te căsătorești, uneori “șocant” de repede.
Dragi părinți, care ați avut impresia că ai voștri copii vor rămâne veșnic cu voi, lăsați-i să zboare, nu le frângeți aripile, lăsați-i să aleagă pentru ei, nu pentru voi. Nu voi trebuie să fiți mulțumiți, ci ei. Nu pentru voi aleg copiii voștri un partener, ci pentru ei. Poate nu vă convine “zestrea”, pielea, meseria și cine știe ce altceva. Aduceți-vă aminte că și voi ați întâmpinat aceste opintelile și a fost dureros. Măcar cineva v-a zis că el/ea este un/o coate goale, un/o neisprăvit/ă și ați învins totul din iubire. Aduceți-vă aminte că și voi ați plecat de acasă “cu o lingură” și azi aveți un cămin binecuvântat. Dați-le și lor libertatea aceasta!
Repet, să lași pe mama și pe tata și să te lipești de soție/soț este o datorie, un act de neprihănire, care nu poate fi blestemat de nimeni. La fel și porunca: “Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul!” nu poate fi blestemată de nimeni!
Cu prețuire,
Toni Berbece