Perdeaua din Templul lui Solomon avea vreo 30 de coți înălțime, iar Irod, când a reconstruit Templul, l-a făcut și mai înalt, deci perdeaua de pe vremea lui Isus era de 40 de coți, undeva la 18 metri înălțime și de o grosime de 10 cm, după spusele lui Flavius Josephus, un istoric din acea vreme.
Omenește era de nerupt, era din trei feluri de material și fiecare fir era răsucit pentru duritate. Era atât de grea încât câțiva cai abia puteau să o tragă. Ea era simbolul păcatului meu și al tău, iar preoții au făcut tot posibilul să ne arate cât de imposibil era de trecut. O dată pe an, un preot intra dincolo de perdea pentru a face ispășirea pentru întreg poporul, i se lega o funie de picior ca în cazul în care murea acolo înaintea Domnului să fie tras afară.
Dar când Hristos a strigat tare și și-a dat Duhul pentru noi, această perdea s-a rupt instantaneu (Matei 27:50-51), adică Hristos mi-a dat și mie intrare liberă la Tatăl, El fiind singurul Mijlocitor. El s-a identificat cu mine și cu păcatele mele și a fost “rupt” ca perdeaua aceea. El a plătit pentru toți și nu mai era nevoie de nicio jertfă pentru că El a devenit unica Jertfă. Și eu pot să am acces cu rugăciunea mea la Tăticul Ceresc, Hristos mi-a dat acest drept, pe care uneori oamenii și demonii mă mint că nu-l am. Eu pot să dau ochii cu Dumnezeu, cu ochii aceia ca para focului, fără să-mi fie frică sau rușine cu păcatele mele, pentru că Hristos le-a șters pe toate indiferent cât de groase, mari și grele erau, pentru că L-am rugat să o facă. Crezi si tu lucrul acesta?
Bucura-te că Hristos a rupt și pentru tine ceea ce era de nerupt și a ridicat povara cea de neridicat. Ești liber, e sărbătoare, poartă-te ca un om liber și strigă de bucurie pentru că El a strigat de durere rupând păcatul tău și aruncându-l în marea uitării (Mica 7:19).
Un Paste fericit și binecuvântat să ai alături de cei dragi!
Cu prețuire,
Toni Berbece