Deși această sărbătoare a devenit pentru cei mai mulți o sărbătoare care nu prea mai are legătură cu Creștinismul, deși bieții pensionari fac cozi interminabile ca să se împrumute de la instituții care încă mai fac lucrul acesta pentru ei, deși traficul este foarte foarte aglomerat, deși spitalele lucrează dublu pentru că mulți nu știu să consume cu măsură produsele tradiționale, totuși se întâmplă și lucruri incredibil de frumoase.
În primul rând Crăciunul a rămas aproape singura sărbătoare a românilor în care auzi cântece despre Isus Cristos fără ca nimeni să se rușineze de ele și să se uite ciudat la cei care le cântă. În restul anului dacă românul aude un cântec despre Cristos cântat de un artist consacrat are impresia că nu aude bine și își pune semne de întrebare despre cel ce cântă. Păcat, că deși suntem aproape 100% o țară creștină, ne rușinăm de Cristos atât de ușor și ni se pare ciudat când se cântă despre El.
Am fost chemat la școală să acompaniez cu chitara clasa băiatului meu mai mare, să-i învăț colinde și să mergem apoi la grădința vecină și la alte clase din școală să le colindăm. Nu mai puteam de drag și de bucurie auzind acești îngerași cântând atât de frumos despre Mântuitor, însă mă gândeam cu tristețe că după Crăciun vor începe să cânte iar refrenurile intoxicate ale artiștilor români care își cântă beția, fala și dezamăgirea în dragoste. Le spuneam tinerilor că mă rog ca măcar de Crăciun să se mai cânte în România despre Dumnezeu, se va alege praful de totul când nici măcar colinde nu se vor mai auzi în țara noastră, însă mă rog și am convingerea că nu se ajunge acolo. De aceea voi colinda pe străzile capitalei cum o fac din copilărie în fiecare an de Crăciun, tocmai pentru că nu vreau să răsune numai manele și muzică de orice fel la maxim din apartamentele românilor, ci vreau să se audă și colinde. Așadar colindați cu încredere!
În al dolea rând aș vrea să fie mereu Crăciunul pentru că oamenii în această perioadă a anului se gândesc cel mai mult unii la alții. Ne-am propus noi, un grup de tineri, să mergem anul acesta să colindăm și să facem câteva punguțe cu mici atenții pentru mai multe spitale din București, dar am aflat că unul dintre spitale de copii a fost atât de vizitat și atât de colindat încât cei din conducere cu greu mai primesc pe cineva. Ce bine ar fi ca în orice zi spitalele să fie vizitate nu doar de rudele celor care se află în ele, ci de noi toți, să ne facem timp să-i vizităm și să le facem bine așa cum ne-a învățat Cristos, unor oameni care nu ne pot întoarce binele pe care îl primesc din partea noastră.
În al treilea rând, o altă veste bună pe care am aflat-o este că spitalul Bega din Timișoara în ziua de Craciun refuză să mai facă avorturi la cere deoarece această zi este o zi sfântă pentru creștinătate. Crăciunul este ziua în care românul sărbătoarește Viața, venirii Vieții pe pământ. Deci iată că atunci când vrem știm mai multe. Deci iată că știm ce este acela păcat și ce nu, știm ce este aceea sfințenie și ce nu. Aș vrea ca spitalele din România să fie sfinte și curate. Oamenii să fie îngrijiți bine, respectați ca ființe create de Dumnezeu și nu ca obiecte (nu că așa ar fi peste tot ci doar în unele cazuri), aș vrea ca femeile care vin hotărâte să renunțe la pruncul din pântec doar pentru că acesta le va ”distruge” cariera și că nu le va mai permite să-și slujească EUL, să plece din spital hotărâte să-l păstreze pentru că au întâlnit oameni care le-au îndrumat bine și care nu s-au grăbit să le facă pe plac pentru un plic alb cu alte hârtii, sau plastice în el. Nu aș vrea ca viața să se mai vândă atât de ieftin în România. Nu aș vrea ca aproximativ 240 de copii să fie omorâți zilnic prin avort.
De aceea aș vrea să fie mereu Crăciunul sau mai bine zis Sărbătoarea Nașterii Domnului. Pentru a fi în fiecare zi mai buni cu cei în suferință, pentru a cânta în fiecare zi cântece despre Cristos, pentru a prețui în fiecare zi viața și copilașii pe care îi primim de sus.
Doamne ajută și sărbători fericite tuturor alături de Cristos și de cei dragi!
Cu prețuire,
Toni Berbece.