Skip to main content

De ce cred în existența Iadului

O discuție îdelungată pe Facebook, pe care am avut-o după ce am postat încrederea mea neclintită că așa cum există rai există și iad, m-a făcut să scriu acest articol.

Cei mai periculoși oameni pentru creștinism nu sunt ateii și nici cei care habar nu au de doctrinele acestuia, cei mai periculoși oameni sunt cei care se declară creștini dar care răstălmăcesc Scripturile și scot din ele ce nu le convine. Biblia nu este greu de citit și se explică pe ea însăși. Vorba cuiva: Trebuie să vină cineva să-ți explice Biblia ca să te poți încurca în ea! Astăzi prea mulți încercând să explice Biblia de fapt îi bagă pe mulți într-o ceață mai mare decât cea în care se aflau inițial.

Citesc Biblia de mic și ideea existenței unei pedepse veșnice am înțeles-o din această carte și nu din părerile unor oameni. Nu a venit nimeni la ușa mea să mă sperie ca în Evul Mediu când unii predicatori băgau mână în foc și își pârleau un pic părul pentru a le arăta enoriașilor cum miroase în iad și cât de ”vie” este pedeapsa. Singura sursă care m-a făcut să cred în Iad și, evident, în Rai este Scriptura.

Nu ai cum să inventezi așa ceva. Nici un om nu ar fi avut capacitatea de a inventa Creștinismul și dacă acesta ar fi fost fantasmagoric ar fi mirosit a plăsmuire, însă miroase prea puternic a Adevăr. Cum bine a spus C.S.Lewis: Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism. Este o religie pe care nu ai fi putut-o născoci. Și credeți-mă că acest om știa ce zicea pentru că este creatorul celebrei oprere de fantezie Cronicile din Narnia, și pe deasupra a fost și ateu întors la creștinism prin multă analiză rațională și realistă și nu doar prin credința de genul: crede și nu cerceta (deși aceasta este bună unde nu putem pricepe lucrurile).

Susținătorii inexistenței Iadului încep simplu de la următoarea afirmație: Dumnezeu care este Dragoste nu are cum să pedepsească pe vecie un biet suflet!

Tocmai pentru a nu-l pedepsi veșnic pe ”bietul suflet”, Dumnezeu a trimis o modalitate de scăpare care este la îndemâna oricui, anume credința în Iisus Cristos, care iartă păcatele și dă putere pentru o viață curată. O simplă rugăciune sinceră și plină de dorință ne poate lega pe vecie de Cel care poate mântui și care va face în așa fel încât să fim găsiți fără pată când va veni (1 Corinteni 1:8). Important este să nu ne dezlegăm de bună voie de Iisus Hristos. Modul în care ne putem dezlega este păcatul deliberat făcut în mod repetat fără dorința de a ne întoarce la iertarea Lui.

Acolo unde oamenii nu au auzit de Cristos vor fi judecați după legea moralității pe care Dumnezeu a pus-i în ei (Romani 1:19-20).

Acești susținători ai non-existenței Iadului spun că oamneii nu vor fi chinuiți veșnic, ci pedeapsa aceasta veșnică va fi de fapt anihilarea sufletelor nevrednice de Rai.

Păi dacă se merge pe ideea de anihilare a persoanelor care nu merită raiul atunci Apostolii, în frunte cu Pavel, au misionat degeaba, de ce să mă mai duc până la marginea pământului să predic Evanghelia unor oameni care dacă nu aud despre Cristos vor fi anihilați și gata. ”Motorul” misiunii stă tocmai în durerea pe care cei salvați o simt pentru cei care vor fi chinuiți veșnic. Cum ne spune Epistola către Evrei: Căci știm cine este Cel ce a zis: ”A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” … Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu (Evrei 10:30-31)! Dumnezeu are în mâna Lui și ”răzbunarea” și ”răsplata”. Ai de ales. Și să știi că nu e puțin lucru să cazi în mâinile Lui ca om nesalvat. Ce simplă ar fi fost anihilarea, dar iată că nu se regăsește în Biblie.

Tot acești susținători numiți de mine ”Only Heaven” (doar Raiul), spun că oamenii nu trebuie să se întoarcă la Dumnezeu din frică, ci exclusiv din dragoste. Natura căzută a omului are nevoie de acest imbold, frica de pedeapsă, altfel, uneori, nu ar putea fi urnită din mocirlă. Prima oară poate că vii la Cristos din frica de pedeapsă, dar imediat descoperi dragotea Lui și te îndrăgostești de ceea ce este El, iar frica dispare. Dar poate că ea te-a condus spre Cristos.

Le-am spus celor care susțin non existența Iadului să se ducă pe stradă și să anunțe că de mâine nu mai există nici o pușcărie, că s-a dat o lege prin care s-au desființat toate. Oare ce s-ar întâmpla? Ar mai ieși din case? Sau mai simplu, să se ducă la școală și să anunțe copii că de astăzi înainte nimeni nu-i mai obligă și nu-i mai amenință că vor lua note proaste dacă nu fac teme, ce s-ar întâmpla? Câți ar mai învăța? Să anunțe doar că se scote nota la purtare și veți vedea copii cățărându-se pe grilajele școlii până la etajul 2.
Acum gândiți-vă la consecințele spirituale ale anunțării inexistenței iadului și la destul veșnic al celor slabi care aud astfel de bazaconii.

Dacă noi care suntem răi simțim nevoia unei ordini și unei pedepsiri a celor răi, oare Dumnezeu nu simte același lucru?

Apostolul Iuda ne asigură că focul care a ars cetățile Sodoma și Gomora nu a fost un foc al anihilării ci un foc veșnic, pedeapsa nu s-a sfârșit atunci pentru aceste cetăți? De ce? Pentru că ele au avut în interior pe neprihănitul de Lot care a fost un model. Acei oamnei au avut între ei o pildă de urmat pe care n-au ascultat-o. Lot s-a străduit să-i avertizeze că trăiau în păcat chiar și în ziua în care au venit îngerii să-l înștiințeze că va distruge cetățile. De aceea focul pedepsei lor este veșnic, iată versetul: Tot așa, Sodoma și Gomora, și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeaspsa unui foc veșnic (Iuda v.7).

Spunele celor din cârciumi că vor pierde Rai-ul și pe Dumnezeu dacă nu se lasă de băut și de celelalte păcate și spunele că dacă nu se pocăiesc vor fi anihilați, vor fi ”evaporați” în neant. Păi fericiți, majoritatea, vor alege anihilarea. Însă vorbindu-le despre pericolul veșnic în care se află poate că unii se vor lăsa înduplecați descoperind ulterior frumusețile harului. Du-te la cel care s-a lăsat de păcate grele și întreabă-l ce l-a făcut să se lase? Faceți acest sondaj și veți descoperi că Dumnezeu a lucrat în ei aducându-le la cunoștință pedeapsa veșnică și apoi etuziasmul unei răsplătiri veșnice.

Un alt verset este cel din 1 Corinteni 3:15 în care ni se spune că cei care nu au construit bine pe Temelia care este Isus Cristos, adică care nu au trăit după modelul lăsat de Cristos, vor pierde răsplata însă vor fi mântuiți ca prin foc, adică prin mari suferințe. De ce s-ar ”lupta” Dumnezeu să câștige un sulfet dacă ar fi mai simplu să-l lase să aleagă o anihilare, cum e injecția letală din statele Americane în care este aprobată pedeapsa cu moartea?

Ai spune, Dumnezeu se luptă să îi mântuiască pe oameni ca să-i ducă în Cer să se bucure, însă de ce nu se mulțumește Dumnezeu cu acei oameni ușor de convertit și cu care nu ai atât de mult de lucru? De ce să mai chinuie Dumnezeu un biet om dându-i nu știu ce boală incurabilă sau nu știu ce ”stimulente” pentru mântuirea sufletului? De ce? Pentru că Dumnezeu știe ce este iadul pentru că El l-a creat. De ce nu avem încredere în Dumnezeu și ne îndoim ca Adam și Eva de Cuvântul Său, crezând mai degrabă șoapta Șarpelui care ne face să ne îndoim?

Iadul a fost creat pentru diavol și demonii lui însă acolo vor ajunge și fiara și proorocul mincinos și toți ceilalți oamneni care nu s-au lăsat convertiți prin Cristos. Diavolul nu este tot una cu fiara și nici cu prorocul minicions, cele două persoane din urmă sunt oamenii care vor conduce una dintre bătăliile împotriva copiilor lui Dumnezeu pe pământ, deci iată că în iazul cu foc nu vor fi doar diavolul și demonii, ci și oameni în frunte cu cei amintiți cum spune în acest verset: Și diavolul care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde este fiara și proorocul mincions. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor (Apocalipsa 20:10).

În încheiere aș vrea să vă spun de ce apar mereu oameni care promovează inexistența Iadului. Prin scoaterea Iadului din ”schemă” se urmărește șubrezirea resepctului față de cele sfinte din inimile celor slabi și ușor de sus de nas. Mai degrabă să luăm aminte la Eclesiastul: Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om (Eclesiastul 12:13). Unii ar înlocui versetul acesta cu ceva de genul: Dacă dorești, teme-te de Domnul și dacă nu te temi nu-i problemă că vei fi anihilat și aia e. Repet, nu se scapă așa de simplu.

Judecata e aproape în dreptul fiecăruia și aș vrea să nu auzim aceste cuvinte din partea Mântuitorului: Duceți-vă de la Mine blestemaților în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui (Matei 25:41)!, ci să le auzim pe acestea: Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii (Matei 25:34).

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece – Biserica Profides