Skip to main content

De ce mai triști cu mai multă tehnologie…

Ne-am luat telefoane ca să comunicăm la distanță, să putem vorbi cu oricine, să dăm inimioare, îmbrățișări și Like-uri străinilor, timp în care cei apropiați, chiar cei din patul nostru, stau nebăgați în seamă, cu inima frântă și fără aprecierile de care au nevoie. Pe vremuri bunica și bunicul când se băgau la somn nu aveau telefoane pe care să le ia în mâini, așa că foloseau mâinile pentru a se lua în brațe, aveau ochi doar unul pentru altul nu pentru toată lumea, aveau inimioarele de împărțit doar pentru ei, nu pentru toți musculoșii sau siliconatele de pe rețelele de socializare.

Ne-am luat mașini rapide cu cai mulți să ajungem repede unii la alții, dar părinții ne stau în poartă sau la geamul apartamentului lor cu lunile sau anii așteptându-și copiii și tot degeaba, sunt triști, uitați și nevizitat. Degeaba ai mașină cu 300 de cai dacă ai uitat drumul spre părinții tăi, spre bolnavul din spital sau spre văduvă și orfan.

Ne-am luat televizoare mari cât peretele ca să vedem tot ce se întâmplă în lume, cunoaștem ce este la marginile pământului, am văzut poze și filmulețe și de pe Marte, ne uităm la seriale unul după altul, dar suntem tot mai goi de cunoștința care trebuie, de cunoștința lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne scăldăm ochii în lucrurile lumii ne devin privirile tot mai încețoșate în a vedea lucrurile lui Dumnezeu. Ne scade pofta de mâncare pentru lucrurile cerești, pentru Scriptură, pentru rugăciune, pentru milostenie, pentru zidirea și încurajarea altora, dar luăm cu năvală lucrurile firești.

Nu ne mai scârbește depravarea de pe stradă, din filme și seriale și curând și din școli, nu mai închidem ochii când vedem stricăciunea și scârboșenia pământului sub privirile noastre, ci ni le punem singuri înaintea ochilor. Mulți am ajuns cum zice Biblia: “Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac” (Romani 1:32).

Mă rog Domnului să întoarcă fata acestei națiuni spre El, ca să cunoaștem din nou puritatea, iubirea și facerea binelui.

Cu prețuire,
Toni Berbece