Profetul Ieremia plângea pentru poporul evreu, care din cauza păcatului ajunsese cam cum e România, moștenirea lor trecuse la niște străini, nimic din țara lor nu mai era a lor, se vându-se tot la străini. Uitându-ne în țara noastră, oare câte din companiile mari sunt ale noastre, oare ce mai dețin românii? Înțeleg capitalismul, înțeleg că trebuie să vină investitori, dar oare românii trebuie să vândă tot ce deține țara aceasta? Oare nu ar trebui ca și noi să dezvoltăm afaceri prospere? De aceea zic: “Doamne, înalță-i pe români în țara lor să-și conducă propriul popor, să dezvolte afaceri trainice care la rândul lor să cucerească lumea.”
Tot profetul Ieremia plângea și spunea că pruncii evreilor erau ca niște orfani de tată, iar mamele lor ca niște văduve. De ce? Pentru că tații erau plecați la muncă, pentru a-și câștiga pâinea printre străini. De aceea mă rog și zic peste România: “Doamne, adu tații înapoi de prin țări străine, adu-i pe cei plecați departe de copii și soții și dă-le binecuvântarea în țara lor, să câștige și acasă ca peste meleaguri, deschide Doamne aici la noi porți de belșug!”
Ieremia continuă și spune de zici că se referă la români, că ne bem apa pe bani și ne plătim lemnele scump, deși izvoarele noastre-s mari și dulci iar codrii noștri sunt printre cei mai mari din Europa. Anul acesta am reușit cu ajutorul Domnului să facem două case de la zero pentru sărmani, iar lemnele ne-au costat cel mai mult, o avere pentru o familie săracă. O sticlă de apă la 0,5 e vândută uneori cu nesmițire și la 7-10 lei. Cum de în țara aceasta unde apa curge peste tot pe unde te uiți să ne sufere pământurile și trupurile de sete? La o cofetărie de pe la Romană am dat 35 de lei pe o apă, mai mult ca pe Champs Elysees, am rămas mască când a venit nota. Oare nu-s acestea semne că suntem jefuiți în țara noastră? De aceea zic: “Doamne, fă-i pe cei lacomi de câștig care fac averi și din vânzarea apei să se sature, fă-i pe cei care ne fură lemnele să se oprească, iar cei care ne taie codrii să-i taie mai mult pentru români decât pentru străini, să taie atât cât ne trebuie și la prețuri pe care să și le permită oricine!”
Doamne, adu-ți aminte și de România și nu uita că e ocărâtă, uneori chiar de români!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Text: Plângerile lui Ieremia 5:1-4