El n-a murit ca să îl purtăm doar la gât pe o cruciuliță în timp ce în fapte se vede dumnezeul lumii acesteia, hoțul, care prin ura din oameni, L-a suit pe Cruce, ci a murit ca să-L purtăm în inimi și prin fapte să fim ca El. Nu-L putem cinsti de pe buze, în timp ce prin fapte Îl răstignim din nou.
El n-a murit ca să îl vizităm o dată sau de doua ori pe an la o Biserică din lemn sau piatră, ci a murit ca noi să fim Biserica, Trupul lui Hristos și nu un trup schimonosit de păcat si de Diavol. Credem că-L putem aresta din nou și-L putem ține închis în Biserici reci și goale, crezând că va sta cuminte acolo. Nu, ci va reveni ca Leu, ca Judecător și va zdrobi cu suflarea gurii Lui orice păcătos care L-a sfidat prin păcat.
El n-a murit că nu avea ce face în Cer, El n-a murit pentru niște oameni “neprihăniți”, care “n-au dat în cap nimănui” și “n-au furat nevasta sau soțul nimănui”, ci a murit pentru că cu toții eram vrednici de moarte și a trebuit să fie condamnat ca noi sa ne încredem în El si sa nu mai fim judecați.
El n-a murit ca să fie pus doar în poze și picturi înduioșătoare, ci a murit ca sa fie pus în inimi și cu El în inimi să producem neprihănire, care ne duce într-o lume unde lacrimi si durere nu vor mai fi. El n-a murit pentru o religie, ci pentru o relație cu tine. El a murit sa distrugă religia preoților care profitau de oameni si care promiteau raiul, dar conduceau oamenii prin păcate si lăcomii spre iad, El a urât ipocrizia religioșilor, care purtau simboluri sfinte, dar comiteau păcatele demonilor. Tu ce religie ai? A lui Hristos sau cea care îți permite beții, curvii, minciuni, răutăți și care totuși te minte că Hristos e cu tine?
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece