Skip to main content

Ești suma lucrurilor la care te închini…

Dacă mașina ta este obiectul atenției tale totale, dacă mașina este cea la care te închini zi de zi, îngrijind-o mai mult decât pe sufletul tău, dacă pentru o mașină sau mai multe îți dai tot venitul și tot timpul liber, atunci tot ce ești se rezumă la un mănunchi de fiare, care va rugini si care peste câțiva ani nu va mai avea nicio valoare. Te închini la ceva total nepotrivit.

Dacă cariera ta este obiectul atenției tale totale, dacă pentru carieră îți neglijezi sufletul, mersul la Biserică, rugăciunea, cititul Scripturii și slujba de a fi om, atunci te închini la o iluzie, cariera ta se poate încheia subit ca si viata si atunci în ce ai investit? Sunt oameni care pentru carieră si-au sacrificat familia, adică slujba de a iubi, deci dacă pentru un scop omenesc sacrifici tocmai iubirea, atunci mai de valoare este sufletul unei casnice, care a rămas cu 8/12 clase, dar care nu a uitat să rămână credincioasă soțului si copiilor. Bineînțeles că poți să-ți faci o carieră si fără extrema renunțării la credință si omenie, dar e un sacrificiu care merită.

Dacă trupul tău este obiectul atenției și închinării tale, atunci ți-ai ales cel mai slab dumnezeu. Cel mai înșelător, efemer și ieftin. Ne zice Biblia că trupurile noastre trec ca aburul si ca iarba de pe câmp, care dimineața încolțește, iar seara nu mai este. Atunci de ce să îți faci idol din trup, dând tot pentru poftele, îngrijirea si împodobirea lui. Sunt oameni care pentru poftele lor trupești “calcă pe cadavre”, sunt oameni care pentru haine scumpe își vând sufletul, sunt oameni care pentru îngrijirea corporală si pentru un “pachet de mușchi” uită total grija pentru suflet. Sunt oameni care pentru bani își vând sufletul, când Biblia zice că nu folosește nimănui să câștige lumea, dar să-și piardă veșnicia. Iar Ap. Pavel ne mai spune: “Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri” (1 Timotei 6:10). Oare merită? Nicidecum.

Cu prețuire,
Toni Berbece