Mi-a scris o doamnă că și-a donat bănuții pentru o operație estetică pentru ca oamenilor să li se vestească Evanghelia lui Hristos. Strânsese bani pentru dorința ei de a se înfrumuseța, însă intr-o noapte a avut un vis cum mai mulți creștini se adunase precum ucenicii Domnului Hristos odinioară, iar in fruntea lor stătea chiar Mântuitorul, făceau planuri de a duce vestea că vine curând Judecata lui Dumnezeu și că tot mai mulți oameni trebuie salvați. Deodată Hristos s-a uitat la această femeie și i-a spus: “Te implici si tu?” Când s-a trezit efectiv n-a mai putut cheltui banii pe operația estetica considerând ca e un moft, ci a donat bănuții pentru un eveniment creștin unde mii de oameni vor auzi despre salvarea prin Hristos.
Nu știu dacă ați văzut filmul “Lista lui Schindler”, dar acolo apare o scenă spre final în care eroul german, care a salvat mii de evrei, plânge si spune că ar fi putut salva mai mulți , plângea fiecare șansă ratată de a mai salva un om. Oare noi care deținem cunoștința salvării veșnice n-ar trebui să facem totul ca cei ce merg spre Iad să se întoarcă din drum? Nu este vorba despre o moarte de câteva secunde, ci este vorba de o moare si de un chin veșnic. Ieri am stat de vorba într-un birou cu două doamne si un domn, m-au chemat să le vestesc Evanghelia lui Hristos si să mă rog pentru ei. Am lăsat totul si am fugit la ei, pentru că cea mai mare prioritate a vieții mele este să vestesc salvarea veșnică prin Domnul Vieții, Isus Hristos!
“Fiindcă, dacă eu vestesc Evanghelia, lucrul acesta nu este pentru mine un motiv de laudă, pentru că este o îndatorire pusă asupra mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia (1 Corinteni 9:16)!”
Cu prețuire,
Toni Berbece