Hristos nu ne-a promis că nu vom plânge, dar ne-a promis că alături de El vom fi mângâiați și că nu lacrimile sunt destinația noastră, ci un loc unde lacrimi nu vor mai fi, pe când fără El destinația este un loc unde se vor auzi dinții scrâșnind de durere.
Hristos nu ne-a promis că nu vom mai flămânzi alături de El, dar ne-a promis că ne poate hrăni cu pâine din Cer, ca pe evrei în pustie, și cu carne ca pe Ilie prin corbi, dar cel mai importat este că ne poate hrăni sufletele astfel încât să nu mai simțim golul din el niciodată. Golul din stomac ți-l mai umpli și singur, dar pe cel din suflet niciodată fără Hristos.
Hristos nu ne-a promis că nu vom fi bătuți, scuipați, disprețuiți și batjocoriți pentru neprihănirea pe care a pus-o în noi într-o lume spurcată, dar ne-a promis că cu cât vom fi mai batjocoriți cu atât vom fi mai fericiți, e un paradox care-i va face pe “călăi” să zbiere de ciudă. Nouă ne crește bucuria în suferință, lor le creste agonia în huzurul lumii. Nu-i ciudat?
Hristos nu ne-a promis aici Raiul, aici vom fi prigoniți, curând poate vom fi urmăriți, acuzați pe nedrept că suntem “ucigașii” lumii pentru că nu ne lăsam umpluți cu ce vor ei, ne vor vâna Casele de Rugăciune tot mai mult, ne vor lua în “ședințe” tot mai des. Vor anula credința si vor face o religie nouă a controlului total. Hristos ne-a spus că vom fi prigoniți mereu, dar să îndrăznim că lumea aceasta este biruită deja, ei mai au puțin timp de glorie amară, noi vom domni o veșnicie cu El. Ei par liberi deși merg spre Iad, noi deși părem “legați” mărșăluim spre Rai chiuind de bucurie. Alege cu cine îți vei petrece veșnicia, cu Fiara sau cu Mirele Hristos?
Cu prețuire pentru adevărat,
Toni Berbece