Când am simțit că la poarta minții bate depresia, panica, anxietatea, descurajarea, frica și alți dușmani, am pus genunchii jos și am simțit cum îngerii Tatălui Ceresc tăbărăsc în jurul meu pentru a fugări cu săbii de foc duhurile negre ale morții. Am înțeles că genunchii sunt refugiu pentru o minte sănătoasă și nu plasa de medicamente sau salonul unui spital. Am înțeles că cu cât îți pleci genunchii mai des cu atât ești mai sănătos mintal. Într-o lume a nebuniei, genunchii plecați cu smerenie înaintea lui Dumnezeu sunt medicament pentru o minte sănătoasă.
Când am simțit că boala vrea să sfârtece sănătatea mea, când am simțit că molima care bântuie în jurul meu vrea și plămânii mei, vrea și vlaga respirației mele, vrea și vlaga mușchilor mei, atunci am plecat genunchii, acolo am primit “perfuzia” pe care oamenii n-au putut să mi-o dea. Un fir roșu care nu se poate vedea decât prin credință este conectat la rănile Lui atunci când plec genunchii, pentru că Hristos mi-a promis că prin rănile Lui sunt tămăduit, că prin sângele Lui sunt răscumpărat chiar și din boală.
Când am simțit că păcatul vrea să spargă vasul prețios al inimii mele și să împrăștie în mlaștina Diavolului untdelemnul prețios de peste mine, am pus genunchii jos. Acolo am primit scut și platoșă, coif și sabie, încălțăminte și brâu puternic. Toate pentru a-mi birui dușmanii nevăzuți, care caută să mă înghită.
Am descoperit că genunchii plecați cu reverență înaintea Tatălui sunt medicament, putere și pace. “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi” (Iacov 4:7).
Cu prețuire,
Toni Berbece