”Cea mai grea boală de astăzi nu este lepra sau tuberculoza ci sentimentul că ești nedorit.”
Maica Tereza
Am început să o admir pe Maica Tereza imediat cum am început să citesc biografii despre ea cât și citate celebre pe care le-a lăsat în urmă. Ceea ce am admirat enorm au fost cel puțin două lucruri. Faptul că o tânără de 18 ani care s-a născută într-un sat modest din Iugoslavia și apoi a copilărit în Macedonia, la Skopje, a crezut în chemarea ei de a-i ajuta pe cei săraci și că a renunțat la confortul și banii oferiți pe parcurs, rămânînd toată viața un misionar al străzilor (asta îmi spune că nu contează de unde pleci, contează cu Cine pleci). A plecat de tânără în Irlanda, lăsând orice planuri personale de viitor, pentru a investi în ea pentru alții cu ajutorul Ordinului Călugăresc pe nume Surorile din Loretto, iar apoi a ales Calcutta ca loc al exprimării dragostei ei de mamă pentru mii de suflete.
Acolo nu a rămas între zidurile sigure ale mănăstirii, ci a ieșit în stradă unde a întâlnit o tânără însărcinată foarte bolnavă care și-a dat duhul în mâinile ei. Astfel s-a aprins în ea dorința de-ai ajuta pe orfani și pe cei care mor fără să aibă pe nimeni. Așa s-a „născut” Căminul pentru muribunzi în 1952. A urmat apoi înființarea a sute de orfelinate, spitale, școli și locuri de îngrijire a leproșilor și a bolnavilor de tot felul. A călătorit în toată lumea pentru a strânge fonduri și pentru a-i îndemna pe oameni să-și deschidă inimile spre cei sărmani. Ea a spus celebra maximă că nu dăruim cu adevărat până nu ne doare când o facem.
Un guvern ateu a început o luptă aprigă împotriva oricărei forme de creștinims din țara lui însă a insistat ca Maica Tereza să-și continue activitatea ei prin orfelinatele și spitalele înființate de ea, în care era vestit Cuvântul lui Dumnezeu.
Astăzi în toată lumea congregația înființată de Maica Tereza numără 2000 mii de voluntari și 200 de filii. A câștigat Premiul pentru pace iar banii și influența pe care le-a primit o dată cu această distincție le-a folosit tot pentru a-i ajuta pe cei sărmani.
A murit în 1997 dar moartea ei a fost umbrită din păcate de moartea unei prințese care nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul Maicii Tereze. Este vorba despre prințesa Diana, o prințesă a cărei viață luxoasă, a cărei spirit liber și a cărei conflict cu Casa Regală a Marii Britanii a luat ochii lumii. Lumea nu s-a regăsit în smerenia și sacrificiul Maicii Tereza, ci în luxul și spiritul rebel al prințesei Diana. Miliarde de oameni au urmărit cu lacrimi înodate în barbă cum caleașca aurită și plină de flori care căra trupul neînsuflețit al prințesei lor este dus spre cimitir. Dar nu știu câți au plâns când lumea a pierdut-o pe cea care a fost mamă pentru mii de oameni de pe întreg globul.
Iată că după două mii de ani lumea a ales la fel. După acel moment în care evreii au strigat disperați: ”Îl vrem pe Baraba, îl vrem pe Baraba!”, și l-au respins pe Fiul lui Dumnezeu, se pare că lumea a ales la fel. Puțini au căutat să vadă cine a fost Maica Tereza și să-i preia misiunea atât cât putea fiecare, dar milioane de fete și-au printat poza prințesei Diana pe perne ca să doarmă cu capul pe chipul ei. Miloane de tinere i-au călcat pe urme în a căuta luxul, extravaganța și un prinț, chiar dacă mai târziu se rupea relația dar ce mai conta când banii și faima rămâneau.
Spiritul lui Baraba este iubit și astăzi, acel spirit războinic care scote pumnul și cuțitul, spiritul în ”trend” cu lumea. Baraba este un nume compus din două cuvinte, bar – fiul și Aba – Tată, Adică Fiul Tatălui, o aluzie la Mesia, Fiu lui Dumnezeu. Lumea confundă și astăzi pe trimisul lui Dumnezeu cu un simplu și insignifiant muritor, iar pe cei cu pretenții de dumnezei îi ia de buni.
Îmi doresc ca tot mai mutle tinere și tineri să calce pe urmele Maicii Tereza, o prințesă a Cerului și să caute să-i citească viața fiindcă este una din multe personalități din acel ”nor mare de martori”. Și cel mai important asptect este că această femeie a trimis întotdeauna oamenii spre Cristos, Domnul ei. Toată slava i-a dat-o celui care a inspirat-o, lui Isus Cristos. Doamne ajută!
Cu drag și prețuire,
Toni Berbece.