Iubirea care rămâne este acea iubire care taie un măr, iar, fără să ezite, partea mai bună o dă iubitei/iubitului, iubirea care rezistă este iubirea care nu alege partea mai bună, ci întotdeauna o oferă până când moartea va despărți aici și va uni dincolo.
Iubirea care rămâne este iubirea aceea care mai întâi oferă cafeaua de dimineață persoanei iubite si apoi și-o bea pe a lui/ei. Iubirea care rămâne mai întâi face pentru celălat/cealaltă, niciodată ordinea nu se schimbă. Iubirea se pune pe locul doi, pentru că cine iubește slujește.
Iubirea care rămâne, atunci când se roagă, pomenește mai întâi persoana iubită și cauzele ei, cere sănătate, binecuvântare și viață lungă peste persoana iubită și apoi își aduce aminte de cauzele personale. Iubirea care nu moare niciodată este o iubire mijlocitoare, care stă “atârnată” de Cer pentru binele persoanei iubite.
Iubirea care rămâne este iubirea care vine din Dumnezeu și nu este egoistă, mânioasă, urlătoare precum cascada și nici indiferentă și rece ca o mână uită în somn sub corp și care parcă nu mai e parte din tine, deși e acolo. Iubirea care rămâne e fierbinte până la capăt, pentru că focul Domnului nu se stinge niciodată.
Iubește din Dumnezeu si vei găsi fericirea!
Cu prețuire,
Toni Berbece